duminică, 31 ianuarie 2010

Cocalariatul II

Sau III sau IV....nu mai tin sirul intamplarilor din ultimii 2-3 ani din seria asta, dar pe acest blog e cu siguranta al doilea post intitulat ca atare.

Primul a fost neutru, amuzant si cu titlul de recomandare.

In acest moment (ieri dupa-amiaza mai exact) abia mi-am domolit cu greu exasperarea, disperarea si sentimentul acut de nesiguranta.

Fapt: Petronela ramase iar chioara de un far (celalalt de data asta - dreptul). Cumparat bec de la benzinarie (a 4-a din cate am incercat pe DN1) si amanat schimbarea pe sambata dimineata totusi.

Acum, am mai bantuit ca o doamna destoinica si descurcareata prin targul de masini, celebru pentru Bucuresteni, lovit aprig (CICA !!!) de criza in ultimul an, caruia nu am de gand sa ii dau nume, deci nu era nici o premiera incercarea mea de a folosi servicii platite intr-un loc si zona comerciala special dedicata, nici eu vreo domnita ingenua asteptandu-ma la vreun ajutor nemaintalnit. Si cum stiu ca zona cu pricina este frecventata si populata de nationalitati inlocuitoare, m-am inarmat cu rabdare si detasare cat am putut eu din mintea mea obosita dupa o saptamana de munca si iata-ma-s infiintata la poarta targului cu pricina.

Mai fratilor, cand Mihai Bendeac facea ca toate visele pe blogul domniei sale, cand dispera si se intriga pana la apoplexie ca astia ne ucid (cocalarii, tziganii daaaa) si ne iau locul, tara si dreptul la o existenta tihnita l-am crezut dement si pusti apucat.

Personal, am fost un fan mai mult sau mai putin declarat al culturii reale a etniei mentionate si regret nespus evolutia minoritatii sau atitudinea romanilor fata de ei dar modul in care am fost tratata, hartuita, jefuita si agresata ieri este inimaginabil pentru Romania secolului 21 ! Nu sunt nici o doamna netrecuta prin viata, netraita si ne-tratata traditional de hoarde de domni coloarati sau doar cocalarii de periferie. Le-am facut insa fata toata viata cu succes, cu mintile intregi si am sfarsit de fiecare data imprietenindu-ma cu ei.

De data asta insa: s-a sarit pe mine de la poarta, mi s-au cerut in permanenta bani, mi s-a luat portofelul din mana sa se verifice cati bani am, nu mi s-a permis sa parchez masina pe nici unul din multitudinea de locuri de parcare libere din targul amintit, mi s-a cerut sa las masina o zi intreaga pentru o simpla schimbare de bec, mi s-a spus chiar ca nu se poate face asa ceva sau s-a incercat sa mi se vanda o masina. Nu am fost lasata sa imi deschid propria capota la masina, nu am fost crezuta ca masina imi apartine (nu, nu am dat curs unor asemenea solicitari de legitimare sau consultare a talonului masinii). Domnii mai colorati ce au tot insistat sa faca toate aceste fapte dezinteresate si profund crestinesti nu erau insa in stare sa deschida nici ei capota unui Renaul Clio III ca Petronela, in ciuda apostrofarii mele vehemente "Vezi-ti de treaba dumitale domnisoara, nu te baga, ca te "ajutam" noi, nu asta vrei !?".

Si toate astea fara sa apuc eu sa cer ajutorul cuiva....Pur si simplu eram prin zona, aveam fata de victima (sau femeie cu masina si nevoie de asistenta "tehnica") iar baietii DISPERATI !

Nu o sa ma intreb retoric nici de ce nu intervin "fortele de ordine" prezente in zona, mai ales intr-o zi ca asta in care incepem sa realizam NIVELUL la care s-a ajuns in Romanica. Lumea interlopa e la putere...literalmente. In tara in care judecatorii si procurorii se incuscresc cu cei mai agresivi capi ai lumii interlope, in care familia presendintelui ales (?!) are legaturi publice si demonstrate cu aceeasi lume colorata, certata cu legea (in modul desuet si depasit al definitiei ei data de lumea incaltata si coborata din copaci) noua ce ne mai ramane de facut ?

Am trecut cu greu dar cu succes, acum vreun an si ceva, peste mici altercatii de cartier cu nationalitatile inlocuitoare ce detin mici afaceri familiale in zona. Aceasta calitate pare sa le aduca in proprietate, automat, si strada din vecinatate, pe care tu, sofer ignorant si recalcitrant, poti trece sau incerca sa parchezi. Am acceptat oarecum resemnata explicatia ce mi-a fost oferita la o saptamana - doua, dupa investigatii discrete dar avizate "din interior", cum ca "eeeh, baietii, angajatii... ei nu fac asa (detinatorii afacerilor numite)....dar angajatii ...".

Am fost toleranta, impaciuitoare si realista...desi destul de patita la viata mea. Alte vremuri, alte imprejurari mi-am tot zis eu ! Am avut si am si informatii dintre ei. Nu am fost aceasta indignata justitiara si mi-am vazut sanatos dar demn de viata si interesul propriu, am crezut eu.

Ieri dupa-amiaza insa ajunsesem in pragul apoplexiei! Nu mai puteam inghiti si am realizat ca este foarte bine pentru mine ca nu am o arma la indeamana. Cred ca m-as fi prins usor cum sa o folosesc si as fi facut-o ! Nu imi mai doresc nici un fel de arsenal de autoaparare, caci la cat de prost stau in ultima vreme cu nervii sigur, sigur il voi folosi cu prima ocazie !

In final, dupa o zi de hartuiala si rugaminti de a fi macar lasata in pace, am ajuns in 1-2-3-4 service-uri auto, dintre care 2 autorizate Renault (nu, nu cel cu portiera de alta culoare sau mecanismul din interiorul ei care nu face parte din ea si deci nu poate fi schimbat sau macar verificat de ei !).

Ei bine, pret de 6 ore si 4 locatii de specialitate NIMENI nu a reusit sa schimbe un bec de Clio cu succes. Toti sau declarat savant, dupa ce au incasat 60 sau 80 de lei dupa caz (ca atat mai costa o ora de manopera in ultima vreme in service-urile respectabile) ca un bec la farul de Petronela se poate schimba numai daca dai jos bara din fata si demontezi farul cu totul. Au reusit deasemenea sa piarda piese din far. Domnul priceput ce in 3 minute a reusit in final sa monteze amaratul de bec (folosind o clema din dotarea proprie) m-a avertizat ca trebuia sa cumpar tot farul pentru clemele alea...

Mi-e groaza acum de faptul ca in curand va trebui sa ii fac inca o revizie...si pur si simplu nu ma mai tin nervii sa tratez cu nici un GIGEL de service, priceput mester colorat sau albit !

Oare ce ar fi de facut fratilor, ca mie una imi vine sa imi iau campii si sa o tai din tara asta cat mai apuc ?!

PS: In timp ce scriu postul de fata, Mircea Badea face spume la gura (o sa ii plezneasca o vena la cap baiatului asta la un moment dat!) si urla din toti rarunchii lui scelerati ca "ASTA NU E TARA MEA !!! SUNT DOAR CHIRIAS IN TARA ASTA !!! ASTA E TARA LUI BERCEA....MONDIALU', BINEINTELES !"
Fara a dori sa incit la violenta sau sa dau curs pornirilor mele mai mult decat razboinice din acest moment nu pot sa nu intreb totusi (retoric ?!): daca zbieram oare cu totii in cor ne aude cineva...sau trebuie pus mana pe sabii, pistoale si trecut la aplicarea "gafei" fostului ministru de externe Cioroianu ?

miercuri, 27 ianuarie 2010

Alegeri

Avem parte de ele in in fiecare zi, nu-i asa ? Unele in fiecare luna, altele in fiecare an. Unele ne influenteza mersul unei zile ce parea sa inceapa minunat sau din contra dezastruos. Altele ne determina viata personala, sociala, nivelul financiar si traiul pe o perioada medie sau chiar lunga.

Dupa o varsta ajungi sa te imprietenesti cu ele si atunci se cheama ca "stii ce vrei". Alteori doar sa te obisnuiesti cu ele si atunci se cheama ca "te-ai maturizat suficient". Sunt si dati sau persoane care fug de ele cu orice pret...si atunci avem tendinta sa categorisim indivizii aceia ca "imaturi" sau "nehotarati". Daca indivizii in cauza sunt barbati ii dispretuim oarecum ca nefiind suficient de "barbati" desi le gasim scuze complice: "asa sunt barbatii....imaturi in marea lor majoritate".

Retete, etichete, sabloane si tipare. Alegerile ne urmaresc insa, ne forteaza sa luam o directie, sa ne miscam (si mersul inapoi e miscare...este o directie, nu ?). Lipsa lor ne incremeneste in acelasi loc. E bine sa facem alegeri, fie ele si gresite sau vicioase. Pana la urma si miscarea in cerc e tot miscare !

Regulile democratice ne ofera optiunea de a ne "alege" reprezentatii si intr-un mod utopic....viitorul si directia generala de mers ale vietii noastre echilibrate sau nu pe cate 4-5 ani. Si atunci nu avem voie sa ne plangem pentru ca pe "aia" "noi i-am ales" sau tot noi n-am participat la "alegeri" si atunci nu are rost sa ii blamam pe responsabilii civic ce au facut efortul exprimarii optiunii ! De ce utopic insa ? Pentru ca desi alegi cumva in cursul vietii (de obicei sa iti platesti darile catre statul ce are grija de tine ?!) ajungi sa traiesti ca pensionar si sa primesti asa ceva. Eu una ma abtin de la comentarii pe tema si m-am abtinut (asa am ales !) de la a le face "sugestii si propuneri" desi as fi avut cateva. Stiu ca pana voi imbatrani, alegerile mele vor fi fiind prea departe pentru a mi le mai putea aminti macar ;).

Desi ne-ar fi placut sa ne consideram altfel, fugim insa de parsivele alegeri si cand le facem, le bazam pe principii nu intotdeauna altruiste, morale sau laudabile (desi nu am recunoaste asa ceva in ruptul capului). Cateodata ne facem din ipocrizie scut, alteori din cinism o masca. Dar daca sabloanele de moralitate sunt mult prea stricte sau doar denaturate ? Atunci merita oare sa nu ne putem reconcilia cu alegerile si directiile ....hm...alese ? Atunci oare nu chiar mediul sau familia sunt de vina iar alegerile curente vin doar ca rezultatul de neclintit al unui trecut ce nu ne apartine ?

Alegerile sunt o gasca unita. O dinastie cateodata. Se leaga unele de altele, se combina intre ele si nasc optiuni noi, vizibil inrudite intre ele. Cateodata "specia" denegereaza, alteori "evolueaza".

Cert este ca adesea le regretam pe cele pastrate si vrem sa revenim asupra lor...dar ele nu se lasa niciodata prinse din urma. Nu fara bagajul aferent de vina si frustrare !
Si nici aruncarea lor in sacul si carca altora nu mai functioneaza la un moment dat. Nici macar "mediul" sau "conjunctura" nu mai pot fi blamate fara sa ne intrebam...ce am cautat noi acolo. De ce am ales sau numai tolerat acea conjunctura ?

Cel mai ciudat paradox al ultimilor ani din viata mea imi pare a fi faptul ca desi ma duc in jos si directia imi e opusa evolutiei personale (dupa acceptiunea frivol si superficial-consumist construita), nu pot sub nici un chip sa ma intorc cu totul la neprietenoasele alegeri "gresite" din trecut si sa le schimb radical. Si peste mine vin mereu si mereu alte alegeri si optiuni gemene, si eu aleg mereu si mereu la fel... iar directia nu pare cea buna.

In ultima vreme ma "antrenez" intens in speranta ca macar la varsta asta o voi coti dramatic (macar 180 de grade :) ) iar gemenele optiuni si situatii vor disparea in neant si eu voi invata sa aleg fara regrete si remuscari.

marți, 19 ianuarie 2010

Vulgarizarea la romani.... !

Asist cu uimire de cateva zile la isteria nationala declansata prezenta consilierilor mai putin conventionali ai presedintelui ales si activitatii lor profesionale.

Am o parere extrem de bine conturata despre subiect si chiar de multa vreme. Cum parerile mele sunt insa amestecate si foarte nuantate, pana la complexitati imposibil de explicat rezonabil sau coerent m-am ferit INTOTDEAUNA sa imi dau cu parerea pe aceasta tema.

Avand in jurul meu persoane foarte apropiate la un moment dat, oarecum specializate pe teme absolut similare si cum eu insami sper ca stiu despre ce se vorbeste as putea sa comentez. Nu am facut-o niciodata si nu o voi face nici acum. Oricum nici cei de pe langa mine, nici profanii nu mi-ar intelege punctul de vedere destul de original pe tema respectiva !

Isteria nationala...ba chiar internationala iscata si alaturarea celor doua subiecte ce par a se exclude reciproc sau ce nu par a avea vreo legatura de cauzalitate ma sperie si simt nevoia sa cer doar atat: Doamne, opreste-i Tu ! Ei nu par sa mai cunoasca masura !

duminică, 17 ianuarie 2010

Baietii recidiveaza :( !

Acum si mai nenorociti, acum si mai imbecili !

Da, sunt furioasa ! Imi vine sa urlu, caut metode de remediere si pedepsire.

Se pare ca dupa tot circul meu cu baietii de la service, cu usa in cu totul alta culoare, in seara asta a cedat incuietoarea usii montate si reparate cu mult zel.

Pur si simplu niste animale au uitat sa puna o siguranta unei cleme din interiorul usii unde se prinde inchiderea in clanta. Pe scurt, nu au montat clanta....

Sigur ieri la pranz mergea...dar dupa 10 inchideri a cedat. Si iata-ma-s in frig, cu masina deschisa, urland ca disperata la toata lumea la telefon.

Acum, ca eu sunt vinovata....da, da, da....

Si ca sa fie treaba completa, navalira si povesti personale trecute peste mine in aceeasi nota sincera dar si socanta. Bine, bine....nu a navalit nimic peste mine ! Am invitat chiar eu panicata, grabita si in pragul unei crize de nervi toata mizeria trecutului in prezentul meu disperat si terfelit. Acum intr-o lumina mult mai clara, de o putreziciune muuult avansata ! Dar...ce isi face omul cu mana lui, lucru manual se cheama...si aici nu mai am nici un dubiu: imi merit din plin soarta !

In momentul asta m-a prins o raceala crunta, sunt anesteziata din toate punctele de vedere (creier, simtiri, parere sau miscare) iar Petronela a fost deportata pe platforma pana in service, unde probabil, daca o luam statistic va sta iar zile in sir pentru o problema de cateva ore. Si jurasem sa nu mai pun piciorul in service-ul ala...

Cat despre povestea personala...usor, usor aflu ca am avut dreptate intotdeauna. Macar de m-as mai si insela cateodata....e obositor sa le tot "vezi" asa si e o prostie sa nu tii cont de viziunile astea cu lunile...cu anii !

Nu e deloc flatant ce am aflat despre mine in seara asta, despre cei din jurul meu sau despre cum sunt tratata in general !

Petronela in carouri :( !

Dupa lupte seculare de o saptamana intreaga, nervi consumati, timp pierdut
si nesimtiri inimaginabile....Petronela are o usa neagra...de cu totul
alta culoare.....

Oare sa fie tot service-ul Cobalcescu daltonist sau
doar inimaginabil de indolent si nesimtit. NU VA DUCETI IN NICI UN CAZ
LA EI PENTRU NIMIC IN LUME. Nu, nu, nu...

Nu voi da aici direct numele domnilor care "m-au ajutat teribil" zilele acestea, nici al domnului care m-a asigurat de 3 ori ieri ca masina va fi gata, nici al domnului care tipa astazi la mine fara sa ma lase sa ii spun ce vreau sau ce mi s-a promis, spunandu-mi ca pot doar sa ma duc "sa vad" masina.... Probabil pur si simplu nu avea el chef de o belea in plus, dat fiind ca toata operatiunea fusese "organizata si coordonata" de "colegul".

Sigur, ieri aflu ca a fost "vopsita gresit" si ca "trebuie revopsita" usa ...lucru care se pare ca nu s-a mai intamplat.... Am o minunata usa de o cu totul alta culoare, muuult mai inchisa....

Asa ca Petronela are din ce in ce mai putine sanse sa mai intre in posesia unui alt proprietar, cu atat mai putin pe un pret decent....

Culmea e ca mergand zilele astea cu taxi-ul, ieri imi recomanda un domn foarte dragutz un service in Vitan (in spatele hipermarketului, nu ii voi da totusi numele inca) unde se pare nu stai 1 luna dupa o usa de Clio, unde reparatia dureaza maxim o zi pentru asa ceva si unde culoarea iese in 90% din cazuri acceptabila.

Acum, eu ce mai puteam spune astazi la 12.30 ? Am luat Petronela asa cum era pentru ca trebuie sa ma duca zilnic pana la Ploiesti saracuta....

Sa le "multumesc" domnilor de la Cobalcescu ??? Am facut-o deja pe site-ul lor si pentru ca ma simt intr-o dispozitie extrem de rautacioasa (indreptatita pana in panzele albe zic eu) am pornit campanie impotriva lor. Nu i-am ales eu de data asta, si nici nu mai am de gand sa mai calc vreodata pe acolo, dar daca vor pierde macar un client din cauza mea, sau va intelege macar un "Gigel" de acolo ca nu am ciunga in par, ca ma grabeam dar in nici un caz nu puteam fi luata la intrebari si chestionata referitor la "de ce am eu nevoie de masina" si "ce fac cu ea" ma voi simti mult usurata.

duminică, 10 ianuarie 2010

Dor de duca - update

Categoric trebuie sa ajung in Italia anul asta....

Cat citesc mai mult pe blogurile noi descoperite, cat ascult mai mult muzica italiana veche...cu atat ma apuc dorul de un loc si o tara pe care de aici, din poze si de la distanta o percep extrem de pitoreasca...romantica chiar....

Asa ca, plan de duca in 2010:

- primul city break o sa fie Roma pana la urma (da, da, in momentul asta si la starea pe care o am e preferabila Amsterdamului sau chiar fata de Praga)

- cel putin o saptamana la vara - tur prin Italica (fie ea si extrem de inveninata si pornita pe romani). Daca nu se poate prin sudul sarac si ne-turistic...merge si un circuit cuminte de turisti asezati si curiosi...

Sincer, as face totusi cele de mai sus "pe cont propriu" cu Petronela din dotare sau avion + masina inchiriata de la ei....

Gata, v-am updatat si cu visele mele recente de duca....


Renee&Renato -Save Your Love
Asculta mai multe audio Divertisment

Da, da, stiu....v-am mai pus piesa asta veche....dar asta ma duce pe mine la Roma intotdeauna :) !

De la tara....de dragoste....

Intelepciune populara ? Ati ascultat vreodata ceva mai trist si mai adevarat ?

Doar mie mi se pare extrem de trista doina asta ?



Ioan Bocsa - Ana, zorile se varsa
Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Dor de duca - downshifting ?

Mircica Badea a facut o descoperire geniala.

Bradut Florescu face un bilant frumos.

Mi-a venit un dor nebun de duca.... Urmaresc si eu de azi blogul domnului calator prin Italica momentan.

Si sunt bolnava, si am treaba la birou (doar eu am vrut !), si am obligatii sociale....

Downshifting ? Ce ziceti ?

Ooof si uitasem sa pun pe lista de calatorii pe anul asta si Italia, chiar sudul ei sarac, autentic si neturistic. Napoli poate ?!

vineri, 8 ianuarie 2010

Cadou de ziua ta

Ei da, si fuse si ultima sarbatoare din sirul romanesc crestin al "Sarbatorilor de iarna".

Multumesc din suflet celor care si-au amintit ca sunt "Ion" chiar si neprincipal si au vrut sincer si curat sa imi spuna de bine. Am un numar semnificativ de "Ioni" si in familie si intre prieteni, pe care poate daca ma mai tin curelele i-oi sarbatori cu drag si din suflet we asta ! Ei stiu oricum ca ii iubesc si ne putem paragheli oricand :) !

Si daca tot ma simteam "Ion" (ca asa scrie si in buletinul din dotare), desi neprincipal,m-am crezut sarbatorita. Nimic mai gresit sau mai periculos ! Cadouri venira ele ceva, ceva ....urari ohoho.... ! Problema ar fi ca otrava ce imi bantuie viata de prea multa vreme, desi am crezut-o absolut neutralizata in 2010 si mi-am jurat sa o elimin definitiv, a revenit cu o forta distructiva uimitaore si ca orice drog si dependenta care bantuie cu simt de raspundere si hotarare, mi-a oferit ca in spotul cu licitatia flaconului de medicamente: una bucata noapte nedormita si pastile lasate sa otraveasca incet si sigur muuuulta vreme de acum incolo, una bucata criza de bila, cantitate impresionanta de neuroni macelariti cu cruzine, de foarte mare necesitate pentru mine in perioada asta la munca.... Dar, munca ne trebuie noua ? Nu, nu, nu ! Circ, paine ! Ne hranim cu ura, razbunare, fie ele si gratuite si directionate gresit ! Sunt sentimente autentice, puternice, vii care ne scot din letargie !

Prin urmare, vine we, am tone de treaba, un ficat facut bucatele si culmea nu de bautura si petreceri. Un suflet catranit, vanat-albastrui, batut bine si fezandat de la inceput de an, dar nu oricum: DE ZIUA MEA...DA, DA ! (vorba baietilor de la "Parazitii"). Dar, sa fim optimisti si mai ales altruisti. Traiasca binele celui de langa noi, suntem crestinii smeriti si perfecti!

Eu mi-am incalcat deja 80% din rezolutiile si dorintele pe 2010... Voi ?

Traiasca 2010, a inceput in forta !

LATER EDIT: 80% din rezolutiile "personale" .... dar hai sa zicem ca eram suparata si sub impresia unor momente tensionate si ar fi numai 70%.....Poate recuperam pe parcurs si 2010 nu va fi asa oribil...Oricum nu poate fi mai urat ca 2009, aici trebuie sa fiu de acord cu toti cunoscutii care injura precedentul si nefericitul an trecut. In tot cazul am simtit nevoia sa va spun in incheiere, si cu intarziere ca e vorba de viata "personala" (care ?! :) ) si ca profesional inca plutesc...adica chiar incep sa am vant in panze ! Doamne ajuta :) !

duminică, 3 ianuarie 2010

"Ostrovul meu"

Si pentru ca va povesteam de "Dobrogea sufletului meu" si pentru ca zona ostroavelor de langa Calarasi (da, pe acolo pe unde trece bacul spre mare, care te scoate pe drumul vechi spre Constanta, prin Silistra...) este un loc foarte drag si apropiat sufletului meu, trebuie sa va povestesc aici despre un documentar de care eu tocmai am aflat (dintr-o emisiune in reluare pe Antena 3).

Este vorba de documentarul "Ostrovul meu", lansat in noiembrie in cadrul festivalului Dakino si regizat de Mihaela Radulescu. Nu sunt fan al cuplului ultra-mediatizat si nici nu prea "inghit" stilul laudaros al cuplului referitor la activitatile caritabile sau initiativele ecologice, dar cum respectivul film a fost sustinut si finantat de WWF, si cum "insulele" Dunarii sunt un subiect ce personal ma fascineaza simt nevoia sa il gasesc si vizionez.

Tot aici, declaram acum un an ca nu am stofa de ecologista si ca biologia poate ramane maxim la nivelul de hobby sau jucarie incepatoare in weekenduri si vacante.

Totusi ca una care adora natura, care se incarca numai haladuind pe cele mai greu accesibile si ascunse coclauri, si cum vara asta n-am reusit sa conving anturajul si compania (insotitorul pe drumuri de tara) ca Dunarea cu ale sale ostroave poate fi considerata un veritabil paradis, cel putin la fel de interesant si valoros ca muntii si dealurile tarisoarei, simt nevoia sa reiau recomandarea sau mai degraba intrebarea:

A vazut cineva documentarul cu pricina ? Cum vi s-a parut ? Care mai ai o recomandare sau o poveste cu Dunare si ostroave ?

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Dor de duca si pe anul asta

O sa preiau o leapsa ce nu mi-a fost data de fapt (;) ) de la o amica: lista de locuri de vazut pe anul asta !

De fapt ne-am recomandat si povestit reciproc, ne citim, ne bloggarim si recomandam prietenilor, indiferent ca ne insotesc sau nu in periplurile noastre.

Prin urmare, nu stiu daca v-am mai povestit de locul asta dar eu visez sa ajung din nou acolo inca din luna august. Poate mai spre primavara...poate mai repede...cine poate sa stie ?
Cert e ca acolo se calareste, sa vaneaza, se doarme fara semnal la telefonul mobil si puteti fi condusi de soimii padurii pana la pensiune. Superb !

Satul "Dacia" (da, da, da...denumirea mai noua si romaneasca a satului) e pe langa Viscri, Saschiz, adicatelea in zona satelor sasesti (saxone) si iata ca azi pe la pranz dau pe TVR3 peste un reportaj / documentar (nu stiu sigur ce era) despre initiativele britanice din zona, despre fundatiile din UK ce s-au indragostit de loc, cu tot cu familia lor regala. Si cum asta vara ma plangeam si regretam teribil ca nu se face ceva pentru zona aia, iaca si raspunsul, chiar de nu de la noi de la romani. Fundatia ADEPT are multe proiecte in zona, printre care si promovarea miscarii Slow Food, dar ce e mai important un program propriu pentru zona Tarnava Mare, cu scop de promovare a turismului rural, de restaurare si conservare a bisericilor fortificate, unele deja incluse in patrimoniul Unesco.

Merita sa aruncati un ochi pe linkurile de mai sus si sa planificati macar un weekend extins pe acolo. Ca si in Marginimea Sibiului (sau mai exact pana acolo...), prin sate conservate spectaculos in sute de ani (ca la Fantanele, prietenii stiu de ce ;) )puteti face o fascinanta calatorie inapoi intr-un Ev Mediu rustic si valoros, ce de la distanta nu mai pare atat de intunecat si retrograd.

Acestea fiind zise, pe lista-mi dorintelor de duca personale, (de ani buni dar sper ca in 2010 sa mai bifez macar una-doua din ele) se mai afla si:

- Maramuresul (vizitat acum vreo 5 ani dar ce a lasat o mare dorinta de a reveni si a vedea si mai ales experimenta mult mai multe). Vreau sa stau aici, vreau sa ma plimb cu mocanita pe Valea Vaserului si sa iau din nou micul dejun cu "clisa si horinca" (da fratior, pe stomacul gol, dimineata la 7) !

- Neaparat sa vad ce s-a mai intamplat in "Dobrogea sufletului meu" in ultimii ani, de cand am batut eu zona cu masina.

Astea ar fi destinatiile din tara, pe langa propunerile pe care le astept cu mare drag de la prieteni. Si daca altii vad ca isi planifica un tur al Europei, pentru mine ideal ar fi un tur al Romaniei cu masina, mai la vara....dar ma indoiesc ca va avea cineva 2 saptamani legate, adicatelea timp si disponibilitate, plus resurse pentru asa ceva vara asta.

Toate astea ar fi in plus fata de city-break-urile pe care mi le-as dori chiar in primavara, adicatelea, de mult planificatele "scapari de weekend" in Praga si Amsterdam si in plus de mult sperata si necesara in mijloc de an, saptamana de vara relaxanta intr-o insula greceasca, cu mare albastra si case albe. Bine, bine...poate sa fie si Turcia, ca la ei la mare n-am ajuns pana acum. Daca nu imi iese, ma voi consola ca in fiecare vara cu weekend-uri la Marea noastra Neagra si autohtona sau mai degraba, impartita cu vecinii bulgari.

De la alte destinatii mult dorite, pe care le visez de ani de zile, nu neaparat atat de mediatizate, trendy sau foarte sigure imi iau gandul pe anul asta deasemenea. E vorba de Liban si Maroc (mai ales in Fez). Nu cred sa incapa atata intr-un biet an de criza.

Voi pe unde v-ati preumbla in anul de gratie (sic !) 2010 ?