marți, 30 iunie 2009

Pe drumuri de tara....si vad ca nu sunt singura...

Constat cu surprindere, revenind in spatiul virtual, nu numai ca prieteni si cunoscuti pleaca la peste prin aceleasi zone ca mine (coincidenta identificata abia tarziu si ciudat doar in acelasi spatiu virtual...) dar si ca Mirica Badea se catara iar pe munti si ca Dragos Bucurenci cauta copaci saditi de bunicu-sau la Voinesti ...

Va jur ca habar n-am avut ca bantuie microbul asta...pre-concediu la unii inteleg...

Prin urmare m-am gandit sa recapitulez si eu ultimele peripluri....de cand n-am mai scris.

Pai sa tot fie asa (la repezeala si fara harta in fata, asa ca iertata fie-mi lipsa de acuratete):

Traseu 1: Tecuci – Siret – Focsani – Buzau – Focurile vii – retur prin Barajul Siriului si Brasov apoi DN 1 Bucuresti


Traseu 2: Bucuresti – Cetateni (pe la nea’ Onut pe drumul vechi  ) – Rucar – Cetateni (schit Negru Voda) – Bucuresti retur prin DN 1A Cheia

Iesirea 3 – de Rusalii - Curtea de Arges – manastirile din Arges (Episcopia Argesului si Muscelului) – Aninoasa, Robaia.


Traseu 4: Bucuresti – Valea Oltului (Cozia) - Sibiu – Cluj (pensiune Tamas Savadisla) – Oradea – Hunedoara– retur spre Valea Jiului prin Hateg (Rezervatia de zimbri).

Iesirea 5: Bucsani Targoviste + Moroieni (cabanele Vanatorul, Caprioara si Cerbul).

Traseu 6: Bucuresti – Videle prin Magurele – Teleorman (Silitea Gumesti, Galateni, Talpa) – Rosiorii de Vede – Caracal – retur pe valea Oltului (lacuri din “delta” Oltului) – lunca Dunarii pana in Giurgiu si Oltenita prin Turnu Magurele

Nu am poze de peste tot descarcate inca (trebuie descarcate din vreo 2-3 divaisuri :) deh...) dar iaca asa:

De pe la Buzau si de pe Siret v-am aratat deja.

Din Rucar deasemenea....mai putin satul de tzigani fabulos, de pe malul ... min-Gangelui sau ma rog....ma uit pe harta si revin ;).

De pe la manastirile din Arges si Muscel....si din padurile din preajma luati de aici:






De pe valea Oltului si de prin Ardeal, ma veti ierta...dar voi reveni cu imagini.
Dar de la zimbraria de la Hateg pot sa va ofer minunea asta:



In schimb, de la zimbraria de la Bucsani si de prin Teleorman si Olt va pot delecta cam asa:






















Dar mai ales, vedetele incontestabile ale we trecut, galagioase, agresive si pline de viata:



Mi-a placut teribil Romania pe care am vazut-o. Mult, mult diferita de ce vedeti voi la tv...ceea ce ne ridica oaresce intreabari, nu ? O tara bogata, foarte bogata, muncitoare si foarte vie.... Sate de tigani in toate formele si de toate felurile, "Taj-Mahal-uri" autohtone si case de pamant pe malul cate unui raulet...

Dar cu siguranta, putine spre deloc manele, fitze si bmw-uri. Romania din provincie pare modesta si asezata...deloc resemnata dar complet detasata de mizeria din Bucuresti...

Am dormit in Caracal sambata asta...desi nu sunt sigura cu ce urmari ....astept inca efectele :))).

In tot cazul, super menajerie si zootehnie spectaculoasa in Teleorman, fauna si flora spectaculoase si aparent perfect conservate...

Ma veti ierta si imi veti acorda ingaduiala de nu voi scrie foarte des, caci timpul e putin, munca la uzina multa si grea zilele astea iar in timpul liber ma indeletnicesc cu mai mult sau mai putin succes cu gatitul si diverse treburi gospodaresti pe care le experimentez ca recent hobby (prelungire de asta toamna dar cu necesitate din ce in ce mai stringenta se pare). Incerc sa va tin informati si sa revin cu poze si povesti pline de arhaism si farmec.

La uzina cautam de blambeci cu totii, timp in care ne tot imputinam, o poienita in mijlocul unui codru necartografiat....dar despre asta intr-un post viitor. Promit sa revin foarte curand cu o fabula urbana corporatista pe aceasta tema, creatie colectiva proprie, a schimbului nostru in recreatia mare.

Cu alte cuvinte: nu stiu cand dar "I'll be back !". Am in plan un Maramures (provocator de facut din scurt in we), un periplu pe Ostroave spre Tulcea, Delta si inevitabil Marea cea poluata (Corbu, Vadu, Periboinea) dar si o iesire la Voineasa impreuna cu toate schimburile de pe sectie de la uzina.

Voi pe unde va mai haladuirati ?

marți, 9 iunie 2009

Mare, munca, munte....si tot intr-un we !

Ei da...cam multe nu....Si ma resimt credeti-ma !

Dar totusi, cand vezi asa multe si variate in numai 72 de ore si faci sute / mii de km nu poti sa nu te speli pe creier. Si se pare ca usor-usor imi iese si exercitiul de concentrare la munca (scurt si eficient).

Singurul regret: oboseala prea mare, lipsa de organizare....faptul ca fur timpul de fapt in loc sa il stapanesc. Si prin urmare nici nu fac orice nebunie imi trece prin cap (in cazul asta nu m-ar mai prinde nimeni pe la munca in urmatoarele 2 luni) si nici nu ma organizez ca oamenii. Poate ca nu comunic fluent, poate ca nu sunt foarte hotarata (Dumnezeule ma transform intr-o natie de om pe care pana deunazi o detestam, sunt din ce in ce mai femeie si mai sucita....horror !) dar cu siguranta am exagerat in ultima vreme cu plimbarile. Si ghici ce ? Nu mi s-a aplecat ! Prin urmare simt ca voi continua sa exagerez.

In we asta niste buni prieteni si-au trait cu intensitate momentele lor. Eu le traiesc pe ale mele... Dar la mine arata cam asa:

















































PS: Nu-s in stare sa ordonez pozele de mai sus la ora asta...asa ca va prindeti voi...sau poate tocmai asta e farmecul: munte-mare-mare-munte....:)).

LATER EDIT: Asta seara am facut in sfarsit pastravul ala - aviz amatorilor, carora daca nici asa nu le vine pofta de mancare....ma super definitiv !

miercuri, 3 iunie 2009

Litost sau ce faci cand realizezi ca n-ai mare lucru de oferit ?

Am gasit notiunea asta povestita pe blog la Mariana Ciutacu si m-am minunat cat de bine o inteleg.

Cred ca asa ma simt eu acum....

Cineva mult mai destept si profund decat mine, mi-a spus de curand (de cateva ori chiar) ca ar trebui sa ma bucur si sa accept senina tot ce mi se intampla bun si frumos in viata, mai ales in ultima vreme caci se pare ca merit, "am fost cuminte cand am fost mica" :).

M-am bucurat in ultima vreme de natura si munti, de pasari, flori si fauna (mai mult sau mai putin salbatica), de drumuri si sosele de tara pe soare si pe ploaie, zile si nopti, m-am plimbat la propriu prin nori si m-am conversat cu neste caprioare mieunatoare (asa am aflat si eu cum fac...cica mai toate). Am vazut focuri ce ies singure din pamant, munti de sare si sate de tigani autentice si organizate (juma' de populatie de pe Gange s-a mutat acolo va jur). Am aruncat cu pietre in Siret si am admirat lebedele, am facut amor cu natura (termenul era un pic mai precis dar sa zicem ca pastram un ton decent pe aici pe blog), si m-a durut la propriu verdele pajistilor. M-am catarat cate putin pe cate un delusor si am fost la schit. A fost ravasitor, inaltator si toate astea pentru ca merit, nu-i asa ?


























Problema apare totusi cand orice ai face, nu te poti convinge ca meriti tot ce primesti....sau cand nu stii sa primesti ! Si mai nasol e cand constanti ca tot primesti, primesti...dar nu prea ai ce sa oferi la randu-ti. Ce faci cand pierzi pasul si ritmul cu ce ti se intampla ?

Azi dimineata am constientizat cat pot fi egoista, extrem de egoista... Iar acum ma simt imperfecta, limitata si ... litost. Ti se ofera intelepciune si profunzime...si se intampla cateodata ca pur si simplu sa nu te ridici la inaltimea celor pe care le primesti ! Sigur, le meriti...dar ce capacitate ai sa le returnezi ? Vibrezi, ca nu esti de piatra... dar poti transmite ceva din vibratia asta ? Poti face lucrurile sa vibreze in jurul tau ?

Cu alte cuvinte ce faci cand minunata zicala "Eu sunt Cioara din Carpati, da-va dreaq de ratati !" nu isi mai produce efectele? Zicala nu imi apartine dar a fost creeata special pentru mine. Am acceptul autorului de a o folosi aici. Sintetizeaza destul de brut dar foarte bine gandirea-mi de guerilla si functioneaza ca metoda de automotivare :).

Numai ca, Fat-Frumos din postul anterior, afla cu durere ca nu e cavaler salvator si ca e doar o legenda. Traieste in sufletul fiecaruia dintre noi dar se pare ca din cand in cand isi ia concediu, pe perioada verii si te trezesti....litost.

Trebuie sa ma regasesc, sa aflu exact ce am de oferit... Poate gasesc asta prin vreo carte.... Poate lectura sa imi reveleze ceva nou... O sa incerc sa aflu din cartea lui Kundera si eu.

Daca nu reusesc sa ma dumiresc prin lectura si introspectie (?!) nu imi ramane decat refugiul in superficialitate si o mare sesiune de shopping (un pantofior, o fustita ceva).

La Mana pe blog si in cartea recomandata singura solutie pentru starea "litost" ar fi un concept in care eu nu mai cred de ceva vreme...sau poate ca da.... ?

Cert e ca nenorocita asta de constientizare a limitelor (reala si obiectiva, nu va ganditi la vreun moment de depresie sau lipsa de incredere in fortele proprii) doare al naibii !