Vazut "Slumdog millionaire" acu' vreo doua saptamani, vazut "The Reader" we asta....
Incomparabile...pur si simplu nu stiu cum le poate pune cineva unul langa altul ?!
Cativa colegi spuneau deunazi, despre primul filmulete, ca nu vor sa il vada inainte de a citi cartea caci cu siguranta filmul va fi dezamagitor sau le va creea din start o idee gresita despre poveste, poveste care aud pe la amici ca ar fi "interesanta", lucru aparent sustinut si de cele 2 Oscaruri pentru scenariu.
Poate nu rezonez eu cu genul asta de filme, poate nu ma incanta sa vad mizeria umana a unei societati inapoiate expusa, chiar si realist si artistic pe marele ecran...
Ca Academia Americana de Film nu stie ce face si da Oscaruri pe criterii politice sau numai de ei cunoscute, asta e clar. Dar criticii ? Cum poti pune un film cu o poveste cel putin telenovelistica langa unul profund, ce iti da de gandit serios ?
In fine, depasind uimirea legata de galonarea primului, trebuie sa va spun ca "The Reader" mi-a dat de gandit serios si nu prin tema super mediatizata, pana la demonetizare a holocaustului sau a vinovatiei generalizate si a complicitatii tacite a intregului popor german. Personal cred ca evreii si-au facut din blamarea si strigarea dramei lor din timpul holocaustului parghia meschina si nevazuta a devenirii si acapararii puterii sociale, economice, politice in lumea post-WW II.
Ce m-a ingrozit pe mine este o tema ce ma preocupa de ceva vreme: cum stim ce e rau si ce e bine, cum deosebim crimele si genocidul de simpla datorie sociala fata de o societate pervertita de un regim politic malefic, cum identificam acel regim politic malefic daca noi suntem complet ignoranti, chiar semi-analfabeti sau pur si simplu complet analfabeti, unii dintre noi ? Ce se intampla daca puterea si autoritatea ajunge in mana unor asemenea ignoranti ? Scuza oare lipsa de educatie si analfabetismul, chiar ignoranta crunta, crima si umilintele directionate catre cei mai slabi ca noi ? In lipsa educatiei si a unei scari de valori minime insuflate din copilarie sau extrase dintr-un minim de instruire, oare chiar nu constientizam decat stigmatizati teribil in fata unei societati intregi si NUMAI DUPA CE COMITEM FAPTE ORIBILE ? Oare cat din crimele holocaustului sau alte oribilitati din lumea asta au fost rezultatul firesc si implacabil al ignorantei ? Oare cati alti gardieni de la Auschwitz sau gardieni din inchisorile comuniste erau pe bune analfabeti si complet inconstienti de dimensiunile si gravitatea faptelor lor ?
Ce facem fratilor si ce se va intampla cu noi daca punem puterea sau mai exact permitem sa-si insuseasca puterea indivizi ca Vanghelie, Becali sau alti analfabeti?
Probabil ca elitismul e un lucru rau si discriminator, probabil ca o dictatura a elitelor si a intelectualilor ar fi de evitat...dar eu indraznesc sa spun ca este preferabila dictaturii proletariatului sau mai rau, dictaturii unui cizmar peltic. (A nu se intelege ca aprob ce facuram sau cum facuram in 1989 sau ca l-am impuscat pe bietul dobitoc dar societatea pe care el a creeat-o si a pervertit-o in asa hal este de-a dreptul revoltatoare si unde mai pui ca inca ne luptam cu ea...).
Stiu, stiu discursul meu suna teribil a discurs de dreapta, aparent incoerent si complet diferit de posturile anterioare in care pledam pentru "scularea maselor" si refuzul sclaviei dar nu uitati caror "mase" ma adresam eu: corporatistilor spalati pe creier, indobitociti si inrobiti, carora nu le-ar strica sa mai citeasca o carte, alta decat cele legate de profesie, caci "Cine nu citeste e prost", nu-i asa ?...cum spun prietenii de la Radio Guerilla.
Nu in ultimul rand, mi-ar placea sa cred ca in realitate dragostea adevarata dureaza o viata si este atat de lipsita de prejudecati si varsta cum se intampla in filmul asta, dar nu si ca marcheaza vieti in halul asta sau ca se bazeaza numai pe acele pulsiuni sexuale adolescentine. Relatiile si povestile de dragoste cresc in timp, se dezvolta, trebuie construite, rar se intretin singure ca in filmul asta.
Una peste alta, de vazut - recomandare calduroasa - "The Reader"
Saptamana viitoare planific sa vad "Milk" si "The Wrestler" dar si "Seven Pounds"-ul lui Will Smith. Va povestesc cum a fost...desi nu ma omor nici dupa Mickey Rourke nici dupa Sean Penn.
PS: A se remarca (aviz cititorilor critici off-line, ca posturile mele incep si incearca sa se scurteze...). Cizelam usor-usor, in timp, deh ... (aviz altora, elogiatori reticenti deasemenea off-line :) ).
luni, 30 martie 2009
sâmbătă, 28 martie 2009
The name of the game ? Already tired of it !
THE NAME OF THE GAME
Asculta mai multe audio Muzica »
Regardless what the name of the game might be ... tired of it already. Or maybe just tired.
Sau cel putin asa simt acum...
Un lucru mi-e clar: "C'e sempre un motivo !"
Ce sempre un motivo
Asculta mai multe audio Muzica »
Reminder - asa cum spuneam si pe 13 februarie
Asa cum eu spuneam inca de pe 13 februarie mie mi se pare o initiativa interesanta...Cat de utila, ramane de vazut insa e foarte funny cate controverse si ce reactii violente starneste. Cred totusi ca pe la noi, slabe sanse sa se intample ceva spectaculos in sensul asta, dat fiind ca inteleg ca se suprapune cu meciul Romania - Serbia. Ce simt nevoia sa reiau insa, cu riscul de a imi atrage critici vehemente, este ca eu sunt dintre aia care vor stinge lumina din convingere si constienta real de ceea ce se intampla in jurul nostru si ce facem noi lumii inconjuratoare.
joi, 26 martie 2009
Pe cine salveaza imprumutul controversat
Simt nevoia sa ma distantez de Mircica Badea dar si de ceilalti critici ai imprumutului mult disputat si controversat. Primesc destul de multe emailuri de protest, ba chiar s-a lansat si o inutila si complet derizorie petitie online (ca toate demersurile similare, unora recunoscand eu insami ca le-am dat curs din pura solidaritate teoretica si virtuala cu respectivele cauze inaltatoare).
Nu am de gand sa comentez acum si aici necesitatea, destinatia sau modalitatea contractarii acestei datorii dar, pentru numele lui Dumnezeu fratilor, nu mai faceti afirmatii hazardate si haideti sa incetam sa batem campii cu gratie.
Este fara indoiala o problema nationala majora dar ma asteptam din partea presei la o abordare mult mai tehnica si mai documentata. E adevarat ca in ultima vreme, timpul extrem de restrans, nu mi-a permis sa mai bag nici macar un ochi rapid pe Money Chanel dar posturile de stiri si mai ales presa cotidiana (chiar si cea online) sunt ingrozitoare.
De dragul criticii intram in bulgarele de zapada mediatic si ne rostogolim isteric intr-o serie de argumente absurde si puerile. De dragul surprinderii esentei tranzactiei, pentru a reduce totul la concepte majore ajungem sa vorbim de ditamai montajul financiar in termeni infantili si ridicoli.
Departe de mine intentia de a face apologia acestui tip de imprumut. De altfel eu ma intrebam intr-un post mai vechi, ce o fi in capul guvernantilor nostri, si care o fi logica din spatele unei asemenea indatorari impovaratoare si aparent inutile, indiferent de necesitate. Totusi, “le jeux sont faits”, imprumutul si contractul / contractele sunt in prezent un fapt parafat. Autoritatile romane inca se balbaie incercand a explica necesitatea lui, conspirationistii triumfa cautand sensuri si miscari oculte mondiale carora Romanica le-a cazut victima. Buuun, deci acum ce facem ? Cum actionam si la ce ne asteptam ?
Elucubram ? Urlam ca am luat bani pentru baaaanci ??? Ca nu ne-ar ajuta nici dezghetarea partiala, temporara si timida a creditarii ? Zbieram ca Romania nu are sistem bancar sau ca bancile romane (sau filialele romane ale bancilor mari) au finantat numai si numai bula imobiliara (total diferita in Romanica fata de state si de cu totul si cu totul alta natura) ? Opinam intelept in emisiunea de larga audienta, ca bancile nu au dat si nu dau bani pentru finantarea unei afaceri in sine, producatoare de valoare adaugata ?
M-am simtit mai devreme brusc de pe alta planeta ! Inseamna ca eu nu am fost in intalnire la banca azi dimineata, ca eram doar in plimbare pe acolo si oricum ca ma duc degeaba la uzina de aproape 3 luni (wow, deja ?!) ! Hotarat lucru, uzina functiona pe bani din alta parte si eu chiar nu m-am prins pana acum sau mai rau, uzina nu e o afacere producatoare de valoare adaugata. Eu cred ca, pana la urma, medicamentele alea ar putea ajunge si singurele in farmacii sau ca producatorii si importatorii vor gasi ei o solutie sa duca aspirinele cu geanta si Dacia papuc in drogherii. Aoleo, sa nu auda si Ministerul Sanatatii asta ca te pomenesti ca o ia in serios si isi face flota de Dacii papuc (sic!), redresand astfel si industria auto nationala.
Mai Mircica mai: in tarisoara asta exista (putine si timide) dar EXISTA pravalii maricele si afaceri ce depind dramatic de banii de la banci ! Afaceri ce functioneaza ca atare de cativa ani buni ! Afaceri care in ultima vreme au resimtit si in cele ce urmeaza vor resimti si mai puternic si dureros lipsa de lichiditate, in parte venita si din restrangerea fondurilor de le veneau dinspre banci, ombilical legate de bancile mama (nu toate dintre ele austrice cum deasemenea zbiara si acuza destul de nefiresc inflacarata presa). Da, au probleme de lichiditate si unele deja nu se mai sfiiesc sa o recunoasca fata de unii dintre clientii lor. Da, probabil ca vor repatria din bani, da probabil ca vor lua CONTRA COST de la BNR bani, da, probabil ca vor masca sau pasa (cei mai norocosi) din activele neperformante dar…vor fi tinute in viata. Vor tine unse, prost si rar dar unse, micile si din ce in ce mai ruginitele rotite ale economiei romanesti, asa dezechilibrata si total neproductiva cum e ea.
Da, nici eu nu cred in pregatirea, sofisticarea sau macar profesionalismul bancherilor romani la varf, iertata fie-mi afirmatia stimati colegi si colaboratori. Avem tot dreptul sa dam in “cauza” crizei financiare si in ulii ce se reped la Romanica, sanatoasa sau bolnava, cum o fi ea ! Dar totusi, nu putem nega necesitatea vitala si nu putem vietui fara sangele oricarei economii functionale – banul ce curge prin sistemul circulator: sistemul bancar. Da e o transfuzie cu sange prost si care se poate imbolnavi sau chiar scurge in timp record…dar e o transfuzie. Sa incercam sa profitam de ea, sa vedem ce iese din asta. Asta va depinde de bancherii de varf mai sus amintiti ca si de strategia bancilor mama …dar sa nu lovim in ele preventiv, INCA, si sa nu le demonizam gratuit. “Zeitgeist” e o tampenie, o absurditate nemasurata pe care refuz sa cred ca un om cult si educat o poate asimila. E o lectie de macroeconomie de clasa a 11-a (asa se facea pe vremea mea…ehe!) rastalmacita si demonizata ilogic si nefiresc.
Mai mult chiar, vede oare cineva ca banii VOR VENI din 3-4 surse diferite, cu destinatii diferite si conditii diferite ? Da, avem conditii de indeplinit; da, e posibil ca ele sa fie concretizate in masuri inutile, ineficiente si chiar complet impovaratoare dar acordurile sunt semnate deja oameni buni. Un pic cam repede si mult prea opac daca ma intrebati pe mine dar probabil ca “desperate times call for desperate measures”. Mai mult chiar, e posibil ca intr-o oarecare masura fondurile sa capete destinatii improprii, desi sincer m-as mira data fiind rigoarea si intransigenta organismelor partenere in acordurile cu pricina. Ca ele deservesc si interese straine de Romanica, unele poate chiar oculte, asta e mai mult sau mai putin demonstrabil si relativ usor de acceptat. Dar ca fiintam si noi umil si proletar pe langa ele se vede ?
Nu pledez nici pentru inconvoierea coloanei vertebrale si acceptarea resturilor ce pica de la masa stapanilor desi smerenia e o virtute rara si dificil de pastrat. Noi suntem deja la masa impartelii, avem portia noastra., noi frustratii si nefericitii eroi proletari, noi tarisoara mafiot si extrem de incompetent guvernata pe vremurile astea absurde. Noi si pravaliile noastre angajatoare ce forfotesc si zumzaie (inca) din ce in ce mai slab prin interiorul granitelor tarisoarei.
Eu pledez numai pentru vizionarea de urgenta si definitiv a lungului nasului si pentru retinere. Este o atitudine “risk adverse”, este batraneasca si sanatoasa atitudine de “a iti vedea de treaba” si a “sta cuminte in banca ta”. Pledez pentru tehnocratie si studiu ceva mai aprofundat, inainte de a ne apuca sa opinam. Haideti sa lasam si amaratii astia de slujbasi in banci si pe la diversi moguli si oligarhi sa isi merite leafa sau chiar primele indecente pe vremurile astea !
Nu am de gand sa comentez acum si aici necesitatea, destinatia sau modalitatea contractarii acestei datorii dar, pentru numele lui Dumnezeu fratilor, nu mai faceti afirmatii hazardate si haideti sa incetam sa batem campii cu gratie.
Este fara indoiala o problema nationala majora dar ma asteptam din partea presei la o abordare mult mai tehnica si mai documentata. E adevarat ca in ultima vreme, timpul extrem de restrans, nu mi-a permis sa mai bag nici macar un ochi rapid pe Money Chanel dar posturile de stiri si mai ales presa cotidiana (chiar si cea online) sunt ingrozitoare.
De dragul criticii intram in bulgarele de zapada mediatic si ne rostogolim isteric intr-o serie de argumente absurde si puerile. De dragul surprinderii esentei tranzactiei, pentru a reduce totul la concepte majore ajungem sa vorbim de ditamai montajul financiar in termeni infantili si ridicoli.
Departe de mine intentia de a face apologia acestui tip de imprumut. De altfel eu ma intrebam intr-un post mai vechi, ce o fi in capul guvernantilor nostri, si care o fi logica din spatele unei asemenea indatorari impovaratoare si aparent inutile, indiferent de necesitate. Totusi, “le jeux sont faits”, imprumutul si contractul / contractele sunt in prezent un fapt parafat. Autoritatile romane inca se balbaie incercand a explica necesitatea lui, conspirationistii triumfa cautand sensuri si miscari oculte mondiale carora Romanica le-a cazut victima. Buuun, deci acum ce facem ? Cum actionam si la ce ne asteptam ?
Elucubram ? Urlam ca am luat bani pentru baaaanci ??? Ca nu ne-ar ajuta nici dezghetarea partiala, temporara si timida a creditarii ? Zbieram ca Romania nu are sistem bancar sau ca bancile romane (sau filialele romane ale bancilor mari) au finantat numai si numai bula imobiliara (total diferita in Romanica fata de state si de cu totul si cu totul alta natura) ? Opinam intelept in emisiunea de larga audienta, ca bancile nu au dat si nu dau bani pentru finantarea unei afaceri in sine, producatoare de valoare adaugata ?
M-am simtit mai devreme brusc de pe alta planeta ! Inseamna ca eu nu am fost in intalnire la banca azi dimineata, ca eram doar in plimbare pe acolo si oricum ca ma duc degeaba la uzina de aproape 3 luni (wow, deja ?!) ! Hotarat lucru, uzina functiona pe bani din alta parte si eu chiar nu m-am prins pana acum sau mai rau, uzina nu e o afacere producatoare de valoare adaugata. Eu cred ca, pana la urma, medicamentele alea ar putea ajunge si singurele in farmacii sau ca producatorii si importatorii vor gasi ei o solutie sa duca aspirinele cu geanta si Dacia papuc in drogherii. Aoleo, sa nu auda si Ministerul Sanatatii asta ca te pomenesti ca o ia in serios si isi face flota de Dacii papuc (sic!), redresand astfel si industria auto nationala.
Mai Mircica mai: in tarisoara asta exista (putine si timide) dar EXISTA pravalii maricele si afaceri ce depind dramatic de banii de la banci ! Afaceri ce functioneaza ca atare de cativa ani buni ! Afaceri care in ultima vreme au resimtit si in cele ce urmeaza vor resimti si mai puternic si dureros lipsa de lichiditate, in parte venita si din restrangerea fondurilor de le veneau dinspre banci, ombilical legate de bancile mama (nu toate dintre ele austrice cum deasemenea zbiara si acuza destul de nefiresc inflacarata presa). Da, au probleme de lichiditate si unele deja nu se mai sfiiesc sa o recunoasca fata de unii dintre clientii lor. Da, probabil ca vor repatria din bani, da probabil ca vor lua CONTRA COST de la BNR bani, da, probabil ca vor masca sau pasa (cei mai norocosi) din activele neperformante dar…vor fi tinute in viata. Vor tine unse, prost si rar dar unse, micile si din ce in ce mai ruginitele rotite ale economiei romanesti, asa dezechilibrata si total neproductiva cum e ea.
Da, nici eu nu cred in pregatirea, sofisticarea sau macar profesionalismul bancherilor romani la varf, iertata fie-mi afirmatia stimati colegi si colaboratori. Avem tot dreptul sa dam in “cauza” crizei financiare si in ulii ce se reped la Romanica, sanatoasa sau bolnava, cum o fi ea ! Dar totusi, nu putem nega necesitatea vitala si nu putem vietui fara sangele oricarei economii functionale – banul ce curge prin sistemul circulator: sistemul bancar. Da e o transfuzie cu sange prost si care se poate imbolnavi sau chiar scurge in timp record…dar e o transfuzie. Sa incercam sa profitam de ea, sa vedem ce iese din asta. Asta va depinde de bancherii de varf mai sus amintiti ca si de strategia bancilor mama …dar sa nu lovim in ele preventiv, INCA, si sa nu le demonizam gratuit. “Zeitgeist” e o tampenie, o absurditate nemasurata pe care refuz sa cred ca un om cult si educat o poate asimila. E o lectie de macroeconomie de clasa a 11-a (asa se facea pe vremea mea…ehe!) rastalmacita si demonizata ilogic si nefiresc.
Mai mult chiar, vede oare cineva ca banii VOR VENI din 3-4 surse diferite, cu destinatii diferite si conditii diferite ? Da, avem conditii de indeplinit; da, e posibil ca ele sa fie concretizate in masuri inutile, ineficiente si chiar complet impovaratoare dar acordurile sunt semnate deja oameni buni. Un pic cam repede si mult prea opac daca ma intrebati pe mine dar probabil ca “desperate times call for desperate measures”. Mai mult chiar, e posibil ca intr-o oarecare masura fondurile sa capete destinatii improprii, desi sincer m-as mira data fiind rigoarea si intransigenta organismelor partenere in acordurile cu pricina. Ca ele deservesc si interese straine de Romanica, unele poate chiar oculte, asta e mai mult sau mai putin demonstrabil si relativ usor de acceptat. Dar ca fiintam si noi umil si proletar pe langa ele se vede ?
Nu pledez nici pentru inconvoierea coloanei vertebrale si acceptarea resturilor ce pica de la masa stapanilor desi smerenia e o virtute rara si dificil de pastrat. Noi suntem deja la masa impartelii, avem portia noastra., noi frustratii si nefericitii eroi proletari, noi tarisoara mafiot si extrem de incompetent guvernata pe vremurile astea absurde. Noi si pravaliile noastre angajatoare ce forfotesc si zumzaie (inca) din ce in ce mai slab prin interiorul granitelor tarisoarei.
Eu pledez numai pentru vizionarea de urgenta si definitiv a lungului nasului si pentru retinere. Este o atitudine “risk adverse”, este batraneasca si sanatoasa atitudine de “a iti vedea de treaba” si a “sta cuminte in banca ta”. Pledez pentru tehnocratie si studiu ceva mai aprofundat, inainte de a ne apuca sa opinam. Haideti sa lasam si amaratii astia de slujbasi in banci si pe la diversi moguli si oligarhi sa isi merite leafa sau chiar primele indecente pe vremurile astea !
marți, 24 martie 2009
Bancul zilei :)))
Elixirul nemuririi
Un tip este arestat si dus la politie pentru ca vindea
elixirul nemuririi.La sectie, politistii afla ca individul nu
numai ca pacaleste oamenii, dar e si un recidivist notoriu,
fiind arestat din acelasi motiv si in
1823,1856,1928,2002....
Cu multumiri incriminatului !
Un tip este arestat si dus la politie pentru ca vindea
elixirul nemuririi.La sectie, politistii afla ca individul nu
numai ca pacaleste oamenii, dar e si un recidivist notoriu,
fiind arestat din acelasi motiv si in
1823,1856,1928,2002....
Cu multumiri incriminatului !
luni, 16 martie 2009
Cu alte cuvinte... este fix cum ziceam si noi
Sigur Razvan Exarhu vorbeste despre concepte pe care nici n-am indraznit sa le mentionez: bucurie, incredere, smerenie (?!) aici si se exprima intr-o maniera cu totul diferita. El apeleaza la instanta morala suprema, conchide fara echivoc ca viitorul nu ne apartine de fapt si ca ce ni se intampla acum este in mod inevitabil si ciudat benefic, dar perceptia si amaraciunea legata de ce se intampla in jurul nostru in vremurile prezente este, pana la urma, aceeasi. De altfel aceeasi suspecta liniste resemnata o simteam si eu si o exprimam in diverse posturi mai vechi.
El se situeaza la polul opus fata de Mircica Badea, manifestarea, oarecum resemnata, este complet diferita - la 180 de grade (si alea la umbra :D) dar continui sa ma intreb precum Mircica (nu ma dezmint !):
"Si atunci ce facem ?"
Chiar nu are nimeni nici o idee ? Ne resemnam vaitandu-ne pe bloguri ?
El se situeaza la polul opus fata de Mircica Badea, manifestarea, oarecum resemnata, este complet diferita - la 180 de grade (si alea la umbra :D) dar continui sa ma intreb precum Mircica (nu ma dezmint !):
"Si atunci ce facem ?"
Chiar nu are nimeni nici o idee ? Ne resemnam vaitandu-ne pe bloguri ?
sâmbătă, 7 martie 2009
La coppia piu bella del mondo sau "Buongiorno principessa !"
Inregistrarea este facuta pe 27.10.2008, de ziua lui Roberto Begnini, de pe RaiUno - emisiunea lui Celentano "Rockpolitik" si este un pic mai lunga dar am gasit-o pusa pe Youtube pe bucati. Eu am filmuletul complet de 45 min la o calitate mult mai buna dar va recomand sa aveti rabdare si sa bagati un ochi chiar si asa caci la un moment dat maestrul Begnini il citeaza impecabil pe Voltaire:
"I do not agree with what you have to say, but I'll defend to the death your right to say it." sau mai pe limba noastra "Nu sunt de accord cu ceea ce spui, dar mi-as da viata pentru a o putea spune.". Omul in momentul asta face un turneu prin lume cu "Divina Comedie" a lui Dante. Sa ne mai intrebam de unde s-a inspirat Jim Carey ? N-are rost...e doar un actor scalambait...Roberto, pe langa problema lui eterna cu Berlusconi (si il poate condamna cineva ?) si recunoscutele simpatii comuniste ramane un actor si un regizor GE-NI-AL ! Pe mine Begnini ma face sa trec de la incantare si amuzament, la reflectii profunde si amare intr-un mod incredibil si incheie discursul magistral cu un lung citat din Socrate.
Sunt vreo 6 parti asa cum am vazut ca a fost pusa pe Youtube inregistrarea...si merita vazute toate 6...toate cele 45 de minute !
Duetul monstrilor sacri te lasa insa fara cuvinte... Superba demonstratie de longevitate, talent si divertisment de calitate...in deja consacratul stil italian...dar cat de simplu si misto. Doi "golani batrani", "imbatraniti in rele" dar cu o verva si o pofta de viata cel putin molipsitoare. Incep sa ii suspectez e imortalitate pe baietii astia :D !
Pentru comparatie, mai jos si originalul 1967 - unii dintre noi nu eram inca nascuti...dar ei cantau si dansau in felul asta incredibil. Parintii nostri au trait vremuri mult mai misto...iar eu una m-am nascut mult prea tarziu. Ar mai fi cateva perioade din istorie cand mi-ar fi placut sa traiesc...dar asta deja tine de imaginatia genialului Poul Anderson.
"I do not agree with what you have to say, but I'll defend to the death your right to say it." sau mai pe limba noastra "Nu sunt de accord cu ceea ce spui, dar mi-as da viata pentru a o putea spune.". Omul in momentul asta face un turneu prin lume cu "Divina Comedie" a lui Dante. Sa ne mai intrebam de unde s-a inspirat Jim Carey ? N-are rost...e doar un actor scalambait...Roberto, pe langa problema lui eterna cu Berlusconi (si il poate condamna cineva ?) si recunoscutele simpatii comuniste ramane un actor si un regizor GE-NI-AL ! Pe mine Begnini ma face sa trec de la incantare si amuzament, la reflectii profunde si amare intr-un mod incredibil si incheie discursul magistral cu un lung citat din Socrate.
Sunt vreo 6 parti asa cum am vazut ca a fost pusa pe Youtube inregistrarea...si merita vazute toate 6...toate cele 45 de minute !
Duetul monstrilor sacri te lasa insa fara cuvinte... Superba demonstratie de longevitate, talent si divertisment de calitate...in deja consacratul stil italian...dar cat de simplu si misto. Doi "golani batrani", "imbatraniti in rele" dar cu o verva si o pofta de viata cel putin molipsitoare. Incep sa ii suspectez e imortalitate pe baietii astia :D !
Pentru comparatie, mai jos si originalul 1967 - unii dintre noi nu eram inca nascuti...dar ei cantau si dansau in felul asta incredibil. Parintii nostri au trait vremuri mult mai misto...iar eu una m-am nascut mult prea tarziu. Ar mai fi cateva perioade din istorie cand mi-ar fi placut sa traiesc...dar asta deja tine de imaginatia genialului Poul Anderson.
Placerea de a darui
Am vrut initial sa scriu "placerea de a DA..." dar mi-am imaginat imediat valul de glume de autobaza, izvorate din frustrarea cotidiana, de birou sau orice plantatie pe care prestam ... Da, da, stiu, toti suntem obisnuiti "sa luam..." zi de zi, si cand scapam si noi "sa dam ... " dam din toti rarunchii nostri frustrati si oprimati... Ei bine, postul asta se vrea de o profunzime ceva mai inalta (sic !, figuri de stil sa nu mai spuneti ca am un stil "neslefuit" :)), asa ca va rog sa va abtineti de la ironii evidente si cu vadite dedesubturi vulgare.
Stiu ca suna usor pretentios tema, sau chiar lipsita de continut dar va asigur ca nu e asa, cel putin in ceea ce ma priveste. Una din marile mele nedumeriri de ani buni incoace vine din atitudinea majoritatii cunoscutilor mei si a persoanelor cu care intru in contact fata de cadouri. Cadorisirea e vazuta strict ca o obligatie (nici macar conventie) sociala, ca un schimb mercantil si material, de care este recomandabil sa te achiti.
Nu am putut sa nu tremur de uimire si incantare (va rog sa va abtineti de la glume santieriste sau de functionarei frustrati ... :) ) cand am citit postul asta pe blog la Exarhu.
Nu mi-a venit sa cred cand am citit despre preocuparea domnului - "pentru că de foarte multe ori ne închipuim greşit ceva despre cel pe care vrem să-l surprindem, ori ajungem chiar noi să ne închipuim că avem nevoie de cu totul altceva decât ne-ar face bine pe loc" si pentru ca "să-i ajutăm pe cei care ne iubesc să ne facă un dar care să ne umple de endorfine".
Wow, mi-am zis, iata ca mai face careva cadouri pentru a ii umple pe altii de endorfine. Se pare ca gestul profan al "cadoului", ruda mai mica si mai firava a gestului nobil de "a darui" nu s-a rupt de tot de conceptul-parinte. Deci n-am innebunit de tot, si nu sunt o ciudatenie a naturii totusi (cel putin judecata din punctul asta de vedere).
Tocmai cand eram pe punctul de a imi pierde speranta si a abandona gestul in discutie, aflu ca mai sunt si alti "egoisti" ca mine ce fac cadouri depunand efort si consumand energie pretioasa pentru placerea egoista de a ii vedea pe cei din jur (dragi de obicei...:) ) plini de endorfine.
Si ce m-a incantat cel mai tare au fost raspunsurile preluate si reproduse de domnul mai sus mentionat... Incantatoare demonstratie de simplitate dar...si de rafinament. Dorinte simple dar extrem de profunde, deloc materialiste, incantatoare!
Multi isi doresc ceaiuri, carti si vin...Asta spune ceva despre cititorii domnului si nu m-am putut abtine sa ma intreb...oare eu ma invart in mediul potrivit? Nu vreau sa ofensez pe nimeni din juru-mi, din contra. Prin mediu ma refer la un cerc social mai larg iar prin apropiata-mi proximitate nu e un secret pentru nimeni ca se invart extrem de putini umani (Jupanul mustacios si co-locatar are placeri extrem de simple si autentice...si desi il suspectez de multa vreme de altceva, pana la proba contrara nu e uman...) care in discutia de fata sunt exclusi (serios, pe bune...!).
Eu imi doresc un abonament la Ateneu sau la Opera si timp sa le folosesc....Au mai fost vreo cateva persoane care visau la asta printre repondenti...Asta nu dovedeste decat ca ingrosam cu mandrie suspecta randurile corporatistilor spalati pe creier si dedicati complet si nesanatos unei cauze gresite...propasirea financiara a altora, oligarhi de pe la noi si de pe la ei. Si nu facem nimic pentru asta...
Saptamana viitoare ma interesez si imi cumpar abonamentul ala....Ala si unul la sala de sport... De luni incolo sau nu....caut acum online !
Si nu in ultimul rand: Doamnelor, mamelor, sa avem cu toatele un an si o vara (!) minunate, caci meritam din plin ! Toate, fara exceptii si scuze !
Stiu ca suna usor pretentios tema, sau chiar lipsita de continut dar va asigur ca nu e asa, cel putin in ceea ce ma priveste. Una din marile mele nedumeriri de ani buni incoace vine din atitudinea majoritatii cunoscutilor mei si a persoanelor cu care intru in contact fata de cadouri. Cadorisirea e vazuta strict ca o obligatie (nici macar conventie) sociala, ca un schimb mercantil si material, de care este recomandabil sa te achiti.
Nu am putut sa nu tremur de uimire si incantare (va rog sa va abtineti de la glume santieriste sau de functionarei frustrati ... :) ) cand am citit postul asta pe blog la Exarhu.
Nu mi-a venit sa cred cand am citit despre preocuparea domnului - "pentru că de foarte multe ori ne închipuim greşit ceva despre cel pe care vrem să-l surprindem, ori ajungem chiar noi să ne închipuim că avem nevoie de cu totul altceva decât ne-ar face bine pe loc" si pentru ca "să-i ajutăm pe cei care ne iubesc să ne facă un dar care să ne umple de endorfine".
Wow, mi-am zis, iata ca mai face careva cadouri pentru a ii umple pe altii de endorfine. Se pare ca gestul profan al "cadoului", ruda mai mica si mai firava a gestului nobil de "a darui" nu s-a rupt de tot de conceptul-parinte. Deci n-am innebunit de tot, si nu sunt o ciudatenie a naturii totusi (cel putin judecata din punctul asta de vedere).
Tocmai cand eram pe punctul de a imi pierde speranta si a abandona gestul in discutie, aflu ca mai sunt si alti "egoisti" ca mine ce fac cadouri depunand efort si consumand energie pretioasa pentru placerea egoista de a ii vedea pe cei din jur (dragi de obicei...:) ) plini de endorfine.
Si ce m-a incantat cel mai tare au fost raspunsurile preluate si reproduse de domnul mai sus mentionat... Incantatoare demonstratie de simplitate dar...si de rafinament. Dorinte simple dar extrem de profunde, deloc materialiste, incantatoare!
Multi isi doresc ceaiuri, carti si vin...Asta spune ceva despre cititorii domnului si nu m-am putut abtine sa ma intreb...oare eu ma invart in mediul potrivit? Nu vreau sa ofensez pe nimeni din juru-mi, din contra. Prin mediu ma refer la un cerc social mai larg iar prin apropiata-mi proximitate nu e un secret pentru nimeni ca se invart extrem de putini umani (Jupanul mustacios si co-locatar are placeri extrem de simple si autentice...si desi il suspectez de multa vreme de altceva, pana la proba contrara nu e uman...) care in discutia de fata sunt exclusi (serios, pe bune...!).
Eu imi doresc un abonament la Ateneu sau la Opera si timp sa le folosesc....Au mai fost vreo cateva persoane care visau la asta printre repondenti...Asta nu dovedeste decat ca ingrosam cu mandrie suspecta randurile corporatistilor spalati pe creier si dedicati complet si nesanatos unei cauze gresite...propasirea financiara a altora, oligarhi de pe la noi si de pe la ei. Si nu facem nimic pentru asta...
Saptamana viitoare ma interesez si imi cumpar abonamentul ala....Ala si unul la sala de sport... De luni incolo sau nu....caut acum online !
Si nu in ultimul rand: Doamnelor, mamelor, sa avem cu toatele un an si o vara (!) minunate, caci meritam din plin ! Toate, fara exceptii si scuze !
joi, 5 martie 2009
Dor de duca...
Dupa cum povesteam acum o luna, in paralel cu munca "de zi" la uzina, ma lovira si proiecte paralele...nu personale, profesionale si extrem, extrem de interesante, dar fara nici o legatura cu uzina sau industria pharma.
Abia astept sa ma consult cu unii dintre voi...daca reusim sa ne si adunam, dar cert este ca s-ar putea sa fie nevoie sa o iau din loc din Bucuresti...mai spre Timisoara asa...sau chiar mai spre Milano.
Asta se potriveste ca o manusa cu dorul meu de duca din ultima vreme... Abia astept sa vad Timisoara, caci spre rusinea mea trebuie sa recunosc ca nu am apucat pana acum sa o vad. Cat despre orasul Italian din nordul "cizmei", nu e nimic sigur...dar cine stie... mai pe la primavara - vara asa....Poate s-or mai linisti si apele si i-o lovi criza atat de tare ca poate uita de toti cersetorii romani si le-or mai trece isteriile cu tziganii / romanii.
Singurul inconvenient ar fi ca si la uzina e o perioada grea si treaba la care m-am inhamat din tot sufletul. Nu pentru ca uzina este de fapt sursa mea de venit sigura si singura momentan dar pur si simplu simt ca e o caruta la care s-ar putea sa merite sa tragi pe termen lung. Dupa cum spuneam si intr-un post mai vechi, viata iti poate oferi suprize foarte placute dar si cand surprizele incep sa-si arate coltii...tot romanisme se cheama !
Sper sa imi si iasa cate ceva din cele de mai sus caci inca ma mai lupt cu o cultura organizationala dificila si romaneasaca. Ironia sortii face sa fi dat peste niste oameni cu care ma potrivesc ca stil de gandire 100% iar ei sa fie tot ce am cautat in profesia mea in viata asta...dar sa fie o perioada dificila si sa avem impreuna proiecte incerte. Si la uzina am avut surprize extrem de placute, de fapt gandirea similara cu cea a unor personaje nou cunoscute m-a atras acolo dar ... nepotrivirea de caracter e pana la urma nepotrivire de caracter si dupa orice luna de miere incepe "casnicia" (caci spre marea mea tampenie eu sunt maritata cu jobul de ani buni....). Grea si dificila casnicie...dar si daca trecem de primul an...sau primul hop !!!
De aia, si in lumina postului mai sus amintit, nu mi-am putut retine un zambet amar cand am citit postul nou al Manei Ciutacu.
Eeeei, dar trecem noi de toate grelele si "incepand din mai ne relaxam". Nu-i asha shefu ? Zic bine :))) ? Suficient de entuziast si motivant pentru mase ?
Abia astept sa ma consult cu unii dintre voi...daca reusim sa ne si adunam, dar cert este ca s-ar putea sa fie nevoie sa o iau din loc din Bucuresti...mai spre Timisoara asa...sau chiar mai spre Milano.
Asta se potriveste ca o manusa cu dorul meu de duca din ultima vreme... Abia astept sa vad Timisoara, caci spre rusinea mea trebuie sa recunosc ca nu am apucat pana acum sa o vad. Cat despre orasul Italian din nordul "cizmei", nu e nimic sigur...dar cine stie... mai pe la primavara - vara asa....Poate s-or mai linisti si apele si i-o lovi criza atat de tare ca poate uita de toti cersetorii romani si le-or mai trece isteriile cu tziganii / romanii.
Singurul inconvenient ar fi ca si la uzina e o perioada grea si treaba la care m-am inhamat din tot sufletul. Nu pentru ca uzina este de fapt sursa mea de venit sigura si singura momentan dar pur si simplu simt ca e o caruta la care s-ar putea sa merite sa tragi pe termen lung. Dupa cum spuneam si intr-un post mai vechi, viata iti poate oferi suprize foarte placute dar si cand surprizele incep sa-si arate coltii...tot romanisme se cheama !
Sper sa imi si iasa cate ceva din cele de mai sus caci inca ma mai lupt cu o cultura organizationala dificila si romaneasaca. Ironia sortii face sa fi dat peste niste oameni cu care ma potrivesc ca stil de gandire 100% iar ei sa fie tot ce am cautat in profesia mea in viata asta...dar sa fie o perioada dificila si sa avem impreuna proiecte incerte. Si la uzina am avut surprize extrem de placute, de fapt gandirea similara cu cea a unor personaje nou cunoscute m-a atras acolo dar ... nepotrivirea de caracter e pana la urma nepotrivire de caracter si dupa orice luna de miere incepe "casnicia" (caci spre marea mea tampenie eu sunt maritata cu jobul de ani buni....). Grea si dificila casnicie...dar si daca trecem de primul an...sau primul hop !!!
De aia, si in lumina postului mai sus amintit, nu mi-am putut retine un zambet amar cand am citit postul nou al Manei Ciutacu.
Eeeei, dar trecem noi de toate grelele si "incepand din mai ne relaxam". Nu-i asha shefu ? Zic bine :))) ? Suficient de entuziast si motivant pentru mase ?
miercuri, 4 martie 2009
Cocalariatul
duminică, 1 martie 2009
Sa avem cu totii o primavara superba !
Asa cum deja cred ca v-am obisnuit, cand nu se intampla mare lucru prin viata mea (sau poate devin mai discreta si modesta ... :D ) preiau de la altii...mai ales de la persoanele si personajele pe care le citesc...fara a le cunoaste personal.
Cum sunt cateva doamne trecute in blogroll la mine, in scrierile carora ma regasesc...vad asta la Mariana Ciutacu in dimineata asta... Interesant, zic...daca stau sa ma gandesc bine si eu fac asta cateodata, mai putin metodic si programatic. Probabil de aia nici nu mi-au iesit asa spectaculos actiunile alea de corectie.
Ce m-a atins de-a dreptul astazi, 1 martie sunt citatele gasite tot la ea:
" * Singurul motiv pentru care-i întrebăm pe oameni cum le-a fost weekendul e ca să le putem vorbi despre weekendul nostru.
* Majoritatea femeilor știu ce-nseamnă să te simți în fiecare zi tot mai invizibilă.
* Alt lucru ciudat e că, oricât de mult crezi că iubești pe cineva, te dai la o parte când balta de sânge scurs din el se apropie prea mult de tine."
Chuck Pahlaniuk - Monștri invizibili
De multa vreme cochetez mental dar complet diletant cu ocupatia de critic de carciumi. Pur si simplu, fiind o clienta fidela si pasionata a locantelor denumite arhaic si general asa, simt cateodata nevoia sa le analizez cu prietenii, sa recomandand trimitand cate un amic / cunostinta in cautare de asemenea delectari. Trebuie sa recunosc ca m-am regasit oarecum in personajul Anton Ego din dragalashul si inspirationalul film de animatie "Ratatouille". Magistrala interpretarea lui Sir Peter O'Toole, la varsta-i venerabila. M-am indragostit de el, copil fiind, cand am vazut prima data clasicul si superbul "How to steal a million".
Poate ca de la citatul asta mi se trage si cam asta caut si eu prin cate o carciuma:
"Linguini: Can I interest you in a dessert this evening?
Anton Ego: Don't you always?
Linguini: Which one would you like?
Anton Ego: [sees Remy through the window] Suprise me!"
Ma trezesc acum, de ceva vreme (cam de cand mi-am facut blogul), fara sa-mi arog vreo urma de autoritate sau pricepere in domeniu, in pozitia de comentaror al jucariilor virtuale ale altora, persoane publice unii... In realitate e doar o forma de a impartasi cu voi propriile-mi idei si placeri (?!)...vinovate unele.
Da, ma amuza Mircea Badea, il vizionez si citesc. Probabil ma regasesc, ca multi dintre noi, in frustrarile si isteriile lui...
Da, il citesc pe Tudor Chirila - m-a prins prin scrierile lui pline de seva si trairi autentice, desi el ca personaj si chiar muzica lor nu ma atinge in mod deosebit (am trecut si eu prin perioada "Vama Veche" in adolescenta, cand si ei erau altii si vremurile altele). Are din cand in cand porniri de elogiere a libertatii si rebeliunii, oarecum adolescentine, dupa care tanjim toata viata, chiar de ne e frica sa ne manifestam ca atare...
Nu prea ii inteleg specialitatea / meseria lui Cabral si nu ma ating TOATE scrierile sau pasiunile lui...dar implicarea lui sociala ma prinde cateodata, si o consider laudabila.
Nu ma pasioneaza viata politica la nici un nivel, insa comentariile lui Victor Ciutacu mi se par neobisnuit de logice, pertinente, incisive pealocuri (pentru lumea de "deontologi" in care se desfasoara).
Stiu ca Dragos Bucurenci e o vedeta in mediul tinerilor eruditi si ma amuza pasiunea domnisoarelor apropiate de varsta lui (e totusi foarte tanar). Recunosc ca inteleg mai degraba motivatiile amicilor "metrosexuali" sau chiar "ubersexuali" mai apropiati din generatia mea, dar Dragos are un nivel cultural de invidiat pentru varsta lui, un curaj si o elocinta pe care nu i le poate contesta nimeni (nici chiar autoritati culturale recunoscute cu care spre satisfactia-mi s-a duelat in idei si scrieri la un moment dat). Si in plus cand isi expune asa frumos motivatia pentru care se ingrijeste de propria imagine cu atata atentie si rabdare...nu poti decat sa cauti si tu in graba o oglinda in jur ....
Din aceste motive, plus partea de amuzament si relaxare ma delectez, aprope zilnic cu expunerile domnilor de mai sus si a celor nementionati dar prezenti in blogroll. Mi-e mai simplu decat sa citesc ziare si reviste...Constat cu dezamagire ca prietenii de la care s-a si originat pornirea mea publicistica au abandonat proiectele personale temporar...lucru ce ma dezamageste. Va anunt dragilor ca nu intentionez sa renunt si ma voi tine de capul vostru sa va reveniti si sa impartasiti lumii ce se intampla in jurul vostru.
Prin urmare, nu sunt blogger-ita, dar consider bloguletele o modalitate facila si utila (wow...fac versuri :))) ) de a schimba pareri... Asta daca si voi veti binevoi la un moment dat sa comunicati cu mine. Eu una mi-am facut blog si pentru a comenta despre altii intr-un spatiu al meu, nemoderat dar oarecum proprietate personala (simt de taur deh...).
Pana cand veti decide sa va exprimati si pe la mine, eu una va doresc sa aveti o primvara superba, ca vremea de afara. E momentul sa iesim la soare, sa ne decapotam casa...asa cum ne arata oamenii astia la Razvan Exarhu pe blog.
Cum sunt cateva doamne trecute in blogroll la mine, in scrierile carora ma regasesc...vad asta la Mariana Ciutacu in dimineata asta... Interesant, zic...daca stau sa ma gandesc bine si eu fac asta cateodata, mai putin metodic si programatic. Probabil de aia nici nu mi-au iesit asa spectaculos actiunile alea de corectie.
Ce m-a atins de-a dreptul astazi, 1 martie sunt citatele gasite tot la ea:
" * Singurul motiv pentru care-i întrebăm pe oameni cum le-a fost weekendul e ca să le putem vorbi despre weekendul nostru.
* Majoritatea femeilor știu ce-nseamnă să te simți în fiecare zi tot mai invizibilă.
* Alt lucru ciudat e că, oricât de mult crezi că iubești pe cineva, te dai la o parte când balta de sânge scurs din el se apropie prea mult de tine."
Chuck Pahlaniuk - Monștri invizibili
De multa vreme cochetez mental dar complet diletant cu ocupatia de critic de carciumi. Pur si simplu, fiind o clienta fidela si pasionata a locantelor denumite arhaic si general asa, simt cateodata nevoia sa le analizez cu prietenii, sa recomandand trimitand cate un amic / cunostinta in cautare de asemenea delectari. Trebuie sa recunosc ca m-am regasit oarecum in personajul Anton Ego din dragalashul si inspirationalul film de animatie "Ratatouille". Magistrala interpretarea lui Sir Peter O'Toole, la varsta-i venerabila. M-am indragostit de el, copil fiind, cand am vazut prima data clasicul si superbul "How to steal a million".
Poate ca de la citatul asta mi se trage si cam asta caut si eu prin cate o carciuma:
"Linguini: Can I interest you in a dessert this evening?
Anton Ego: Don't you always?
Linguini: Which one would you like?
Anton Ego: [sees Remy through the window] Suprise me!"
Ma trezesc acum, de ceva vreme (cam de cand mi-am facut blogul), fara sa-mi arog vreo urma de autoritate sau pricepere in domeniu, in pozitia de comentaror al jucariilor virtuale ale altora, persoane publice unii... In realitate e doar o forma de a impartasi cu voi propriile-mi idei si placeri (?!)...vinovate unele.
Da, ma amuza Mircea Badea, il vizionez si citesc. Probabil ma regasesc, ca multi dintre noi, in frustrarile si isteriile lui...
Da, il citesc pe Tudor Chirila - m-a prins prin scrierile lui pline de seva si trairi autentice, desi el ca personaj si chiar muzica lor nu ma atinge in mod deosebit (am trecut si eu prin perioada "Vama Veche" in adolescenta, cand si ei erau altii si vremurile altele). Are din cand in cand porniri de elogiere a libertatii si rebeliunii, oarecum adolescentine, dupa care tanjim toata viata, chiar de ne e frica sa ne manifestam ca atare...
Nu prea ii inteleg specialitatea / meseria lui Cabral si nu ma ating TOATE scrierile sau pasiunile lui...dar implicarea lui sociala ma prinde cateodata, si o consider laudabila.
Nu ma pasioneaza viata politica la nici un nivel, insa comentariile lui Victor Ciutacu mi se par neobisnuit de logice, pertinente, incisive pealocuri (pentru lumea de "deontologi" in care se desfasoara).
Stiu ca Dragos Bucurenci e o vedeta in mediul tinerilor eruditi si ma amuza pasiunea domnisoarelor apropiate de varsta lui (e totusi foarte tanar). Recunosc ca inteleg mai degraba motivatiile amicilor "metrosexuali" sau chiar "ubersexuali" mai apropiati din generatia mea, dar Dragos are un nivel cultural de invidiat pentru varsta lui, un curaj si o elocinta pe care nu i le poate contesta nimeni (nici chiar autoritati culturale recunoscute cu care spre satisfactia-mi s-a duelat in idei si scrieri la un moment dat). Si in plus cand isi expune asa frumos motivatia pentru care se ingrijeste de propria imagine cu atata atentie si rabdare...nu poti decat sa cauti si tu in graba o oglinda in jur ....
Din aceste motive, plus partea de amuzament si relaxare ma delectez, aprope zilnic cu expunerile domnilor de mai sus si a celor nementionati dar prezenti in blogroll. Mi-e mai simplu decat sa citesc ziare si reviste...Constat cu dezamagire ca prietenii de la care s-a si originat pornirea mea publicistica au abandonat proiectele personale temporar...lucru ce ma dezamageste. Va anunt dragilor ca nu intentionez sa renunt si ma voi tine de capul vostru sa va reveniti si sa impartasiti lumii ce se intampla in jurul vostru.
Prin urmare, nu sunt blogger-ita, dar consider bloguletele o modalitate facila si utila (wow...fac versuri :))) ) de a schimba pareri... Asta daca si voi veti binevoi la un moment dat sa comunicati cu mine. Eu una mi-am facut blog si pentru a comenta despre altii intr-un spatiu al meu, nemoderat dar oarecum proprietate personala (simt de taur deh...).
Pana cand veti decide sa va exprimati si pe la mine, eu una va doresc sa aveti o primvara superba, ca vremea de afara. E momentul sa iesim la soare, sa ne decapotam casa...asa cum ne arata oamenii astia la Razvan Exarhu pe blog.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
