sâmbătă, 7 martie 2009

Placerea de a darui

Am vrut initial sa scriu "placerea de a DA..." dar mi-am imaginat imediat valul de glume de autobaza, izvorate din frustrarea cotidiana, de birou sau orice plantatie pe care prestam ... Da, da, stiu, toti suntem obisnuiti "sa luam..." zi de zi, si cand scapam si noi "sa dam ... " dam din toti rarunchii nostri frustrati si oprimati... Ei bine, postul asta se vrea de o profunzime ceva mai inalta (sic !, figuri de stil sa nu mai spuneti ca am un stil "neslefuit" :)), asa ca va rog sa va abtineti de la ironii evidente si cu vadite dedesubturi vulgare.

Stiu ca suna usor pretentios tema, sau chiar lipsita de continut dar va asigur ca nu e asa, cel putin in ceea ce ma priveste. Una din marile mele nedumeriri de ani buni incoace vine din atitudinea majoritatii cunoscutilor mei si a persoanelor cu care intru in contact fata de cadouri. Cadorisirea e vazuta strict ca o obligatie (nici macar conventie) sociala, ca un schimb mercantil si material, de care este recomandabil sa te achiti.

Nu am putut sa nu tremur de uimire si incantare (va rog sa va abtineti de la glume santieriste sau de functionarei frustrati ... :) ) cand am citit postul asta pe blog la Exarhu.

Nu mi-a venit sa cred cand am citit despre preocuparea domnului - "pentru că de foarte multe ori ne închipuim greşit ceva despre cel pe care vrem să-l surprindem, ori ajungem chiar noi să ne închipuim că avem nevoie de cu totul altceva decât ne-ar face bine pe loc" si pentru ca "să-i ajutăm pe cei care ne iubesc să ne facă un dar care să ne umple de endorfine".

Wow, mi-am zis, iata ca mai face careva cadouri pentru a ii umple pe altii de endorfine. Se pare ca gestul profan al "cadoului", ruda mai mica si mai firava a gestului nobil de "a darui" nu s-a rupt de tot de conceptul-parinte. Deci n-am innebunit de tot, si nu sunt o ciudatenie a naturii totusi (cel putin judecata din punctul asta de vedere).

Tocmai cand eram pe punctul de a imi pierde speranta si a abandona gestul in discutie, aflu ca mai sunt si alti "egoisti" ca mine ce fac cadouri depunand efort si consumand energie pretioasa pentru placerea egoista de a ii vedea pe cei din jur (dragi de obicei...:) ) plini de endorfine.

Si ce m-a incantat cel mai tare au fost raspunsurile preluate si reproduse de domnul mai sus mentionat... Incantatoare demonstratie de simplitate dar...si de rafinament. Dorinte simple dar extrem de profunde, deloc materialiste, incantatoare!
Multi isi doresc ceaiuri, carti si vin...Asta spune ceva despre cititorii domnului si nu m-am putut abtine sa ma intreb...oare eu ma invart in mediul potrivit? Nu vreau sa ofensez pe nimeni din juru-mi, din contra. Prin mediu ma refer la un cerc social mai larg iar prin apropiata-mi proximitate nu e un secret pentru nimeni ca se invart extrem de putini umani (Jupanul mustacios si co-locatar are placeri extrem de simple si autentice...si desi il suspectez de multa vreme de altceva, pana la proba contrara nu e uman...) care in discutia de fata sunt exclusi (serios, pe bune...!).

Eu imi doresc un abonament la Ateneu sau la Opera si timp sa le folosesc....Au mai fost vreo cateva persoane care visau la asta printre repondenti...Asta nu dovedeste decat ca ingrosam cu mandrie suspecta randurile corporatistilor spalati pe creier si dedicati complet si nesanatos unei cauze gresite...propasirea financiara a altora, oligarhi de pe la noi si de pe la ei. Si nu facem nimic pentru asta...

Saptamana viitoare ma interesez si imi cumpar abonamentul ala....Ala si unul la sala de sport... De luni incolo sau nu....caut acum online !

Si nu in ultimul rand: Doamnelor, mamelor, sa avem cu toatele un an si o vara (!) minunate, caci meritam din plin ! Toate, fara exceptii si scuze !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sa comentam deci impreuna...