O generatie de ratati ?

Fratilor, nu stiu altii cum sunt dar eu....Nu, glumesc, nu m-am deghizat brusc in povestitor popular dar cu siguranta imbatranesc (devine leitmotiv, huh ?!)...

Ma surprind tot mai des depanand aceleasi si aceleasi amintiri din liceu, faculatate si alte perioade relaxate si relaxante din tineretea si copilaria mea...

O fac nu numai cu vechi prieteni si colegi, oameni dragi sau doar simpli fosti colegi pe langa care mi-am derulat existenta intr-o anumita vreme, dar si cu fosti profesori (cei tineri, cool dar mai ales super profesionisti si dascali dedicati la vremea aceea).

In aceasta seara, coincidenta m-a adus sa vorbesc cu un foarte vechi, bun si drag prieten, cu care ma iubesc de ani buni (sic!) dar despre care aud si ma aud sau vad rar de tot. Dupa obisnuitele schimburi de informatii despre familiile personale (parintii...caci suntem amandoi "ultimele bastioane ale burlaciei"), dupa ce am constientizat, plangadu-ne sau nu...cat de patetica si lipsita de esenta ne devine vietuirea usor-usor, si ca de fapt nu suntem noi chiar asa burlaci ci casatoriti nasanatos si nefiresc cu profesia..., a inceput capitolul mult savurat: "sfanta barfa" - schimb nostalgic si dragastuos de informatii despre ceilalti amici si colegi.

Tot in seara asta, cateva ore mai devreme, maica-mea se conversa cu o fosta colega (dar la ea e de inteles ca are 66 de ani !!!), unul din dascali de care scriam mai sus... Trebuie sa declar public si sa ii multumim cu drag (in numele nostru dragul meu MNA) pentru faptul ca s-a chinuit sa ne invete la o varsta dificila si absurda limba materna, teorie literara... a incercat cu disperare sa demonstreze utilitatea si puterea cuvantului scris si a lecturii in general. Este mai mult ca sigur si meritul ei, ca din clasa noastra de liceu am iesit o gasca de oameni educati, in mare parte realizati (fiecare dupa standardele si valorile lui...), peste media din tarishoara noastra cronofaga...(doar ne mananca tot timpul traitul pe aici). Sigur valorile noastre difera mult chiar intre noi...dar cu siguranta exista o contradictie teribila intre noi si valorile societatii romanesti actuale.

Ne intrebam cu amicul sus-numit, cum se putea ca un om atat de valoros si cultivat ca doamna profesoara sa ne suporte, sa ne indure toate nemerniciile de adolescenti infatuati, sa se lupte sa scoata ceva din fondul nostru de copii ce-si doreau cu disperare sa uite educatia primita. Pare-se ca simteam noi ceva de pe atunci.

"We were born intelligent. Education ruined us !"

Eu una am incercat sa raspund (nu stiu daca foarte corect...ajutati-ma voi): am avut fond bun, s-a ales cate ceva de noi daca am ajuns fiecare ce am vrut si suntem satisfacuti in mod stupid si de neinteles pentru asta ("daca nu ne-a placut cartea ?!") - unul medic urolog (am dat de el prin spital tratandu-l pe tata), unul stomatolog, unul ofiter, maior la varsta lui (am aflat si eu in seara asta, iar maine e ziua lui - "La multi ani, C!") , altii prin banci si pe la ghiseuri.

Colegii de facultate....eee aici e alta poveste, mult prea spectaculoasa. Aici vorbim de creme de la creme...si tocmai ce ne vazuram in vara trecuta de 10 de la terminarea facultatii (va dati seama ??!). Acolo sunt cariere fulminante si spectaculoase, bankeri si brokeri, unii chiar persoane publice in mediul de afaceri romanesc, in pielea carora nu as vrea sa ma aflu, mai ales in ultimele luni... Dar despre asta int-un alt post, trebuie sa imi amintesc sa va povestesc si despre ei.

Momentan, am ramas nostalgic cramponata in perioada adolescentei si liceului.

Modesta, remarc pentru a doua oara intr-o luna, ce minunati, educati si deosebiti suntem, aceasta subtire pana la invizibilitate clasa de mijloc romaneasca. Si nu privit din perspectiva materiala sau a statutului social cat dpdv cultural si educational. Da, ar trebui sa fim elitele Romaniei. Ar trebui sa fim aia de care vorbeam intr-un post anterior si pe care ne cauta Petrom-ul disperat in campania cu bunul simt si responsabilitatea.
Suntem printe putinii fraieri fericiti ce se mai lupta inca in iluzia normalitatii si a vietii intr-un stat de drept si o societate cat de cat sanatoasa. Fraierii incantati ca atunci cand s-au facut mari au ajuns ce si-au dorit si le place.

Totusi, intrebare ca in bancul cu tziganul in fata interlocutorului ce vorbea 13 limbi de circulatie internationala: "Si la ce ne-a folosit ?"

Suntem oameni realizati si fericiti ? Reprezentam ceva in Romanica ? Ma indoiesc amarnic... Suntem realizati sau doar niste bieti ratati "workaholici", cu vieti de familie si personale banale, nefericite,pur si simplu patetice sau chiar inexistente? Suntem noi oare altfel, si daca suntem....avem ce cauta aici sau ar trebui sa ne retragem umili din fata colegilor de generatie manelisti, fotbalisti si "oameni de afaceri" ?

Sper sa nu fiu acuzata de "modestie excesiva" dupa acest post, si sa intelegeti ca sunt de fapt pe calea sigura spre o depresie vecina cu normalitatea ... Si nici pe voi nu va banuiesc de stari mai bune. Deunazi un amic, din aceeasi tagma frustrata ca noi (astept proteste pentru generalizare de considerati ca e cazul... si nu va solidarizati in aceasta categorie), mi se plangea de conjunctura actuala, de consumul si erodarea nervoasa teribile in incercarea de a-ti croi un drum...sau un alt drum...orice drum ar plati in acest moment rata la casa sau la masina - DIN PACATE! Concluzia mea amara: ni se ia ultima bucurie, devenim simpli supravietuitori, cetateni "normali" ai tarisoarei cronofage.

Stiu si vad ca nu are nimeni obiceiul de a-mi raspunde p-aci dar mai incerc o data: voi cum va considerati ?

LATER EDIT: Indiferent cum va simtiti si considerati, zilele astea sau in general....sa incercam va rog sa stam departe de lamentari mioritice futile daca se poa' ! Altfel spus, si citandu-l pe Mircica Badea "Asa si ? Acum ce facem?".
Deci daca ne-ar veni si idei aparent salvatoare sau am intenta macar o urma de reactie, fiecare in felul lui, ar fi de-a dreptul neobisnuit si deja un pas inainte. Chiar asa: Intrebare 2, si incerc o leapsa pentru Ioana, Radu, Catalin si Aura: voi ce idei de supravietuire aveti, fiecare pe felia voastra ? Si nu ma refer, bineinteles la vedeta zilei: marea si deja familiara noastra criza financiara si economica....ci morala, sociala ? Lasam o urma ca generatie sau ingropam de tot Romanica ?