Stiu, stiu...tocmai ce zic in dreapta blogului ca sustin toti co-natioanalii ce aduna animale de pe strada si fac lucruri bune pentru amicii nostri necuvantatori dar, sa fii negru, presedintele SUA si sa iti iei un "CAINE DE APA PORTUGHEZ" ???
Mircica Badea se ia mai mult sau mai putin corect de domnul acesta dar eu cred ca se inseala in ceea ce priveste problemele domniei sale si ale familiei...
E adevarat ca si eu tindeam sa ma indignez cand am auzit pentru ce rasa a optat familia Obama dar cand am aflat ca totusi "Cainele de apa portughez poate avea trei culori - negru, maro sau alb - si doua tipuri de par - ondulat sau cret." si ca familia este extrem de meticuloasa si ii cauta in avans si un nume caniche-ului uriash vizibil in poza din articol....m-am linistit definitiv !
Domnul Badea este insinuant pana la tendentiozitate de se ia de "liderul lumii democratice", de "cel mai puternic om din lume" dar si de presa plina de deontologi ce scriu cu seva si talent si ne tin atentia vie si concentrata pe problemele reale de la Casa Alba !
M-am hotarat....Mircica, pentru ca tot ai spus in seara asta in emisiune ca "daca iti spune cineva ca te iubeste, il iei la bataie", afla ca eu una NU TE MAI IUBESC !
vineri, 27 februarie 2009
joi, 26 februarie 2009
O generatie de ratati ?
Fratilor, nu stiu altii cum sunt dar eu....Nu, glumesc, nu m-am deghizat brusc in povestitor popular dar cu siguranta imbatranesc (devine leitmotiv, huh ?!)...
Ma surprind tot mai des depanand aceleasi si aceleasi amintiri din liceu, faculatate si alte perioade relaxate si relaxante din tineretea si copilaria mea...
O fac nu numai cu vechi prieteni si colegi, oameni dragi sau doar simpli fosti colegi pe langa care mi-am derulat existenta intr-o anumita vreme, dar si cu fosti profesori (cei tineri, cool dar mai ales super profesionisti si dascali dedicati la vremea aceea).
In aceasta seara, coincidenta m-a adus sa vorbesc cu un foarte vechi, bun si drag prieten, cu care ma iubesc de ani buni (sic!) dar despre care aud si ma aud sau vad rar de tot. Dupa obisnuitele schimburi de informatii despre familiile personale (parintii...caci suntem amandoi "ultimele bastioane ale burlaciei"), dupa ce am constientizat, plangadu-ne sau nu...cat de patetica si lipsita de esenta ne devine vietuirea usor-usor, si ca de fapt nu suntem noi chiar asa burlaci ci casatoriti nasanatos si nefiresc cu profesia..., a inceput capitolul mult savurat: "sfanta barfa" - schimb nostalgic si dragastuos de informatii despre ceilalti amici si colegi.
Tot in seara asta, cateva ore mai devreme, maica-mea se conversa cu o fosta colega (dar la ea e de inteles ca are 66 de ani !!!), unul din dascali de care scriam mai sus... Trebuie sa declar public si sa ii multumim cu drag (in numele nostru dragul meu MNA) pentru faptul ca s-a chinuit sa ne invete la o varsta dificila si absurda limba materna, teorie literara... a incercat cu disperare sa demonstreze utilitatea si puterea cuvantului scris si a lecturii in general. Este mai mult ca sigur si meritul ei, ca din clasa noastra de liceu am iesit o gasca de oameni educati, in mare parte realizati (fiecare dupa standardele si valorile lui...), peste media din tarishoara noastra cronofaga...(doar ne mananca tot timpul traitul pe aici). Sigur valorile noastre difera mult chiar intre noi...dar cu siguranta exista o contradictie teribila intre noi si valorile societatii romanesti actuale.
Ne intrebam cu amicul sus-numit, cum se putea ca un om atat de valoros si cultivat ca doamna profesoara sa ne suporte, sa ne indure toate nemerniciile de adolescenti infatuati, sa se lupte sa scoata ceva din fondul nostru de copii ce-si doreau cu disperare sa uite educatia primita. Pare-se ca simteam noi ceva de pe atunci.
"We were born intelligent. Education ruined us !"
Eu una am incercat sa raspund (nu stiu daca foarte corect...ajutati-ma voi): am avut fond bun, s-a ales cate ceva de noi daca am ajuns fiecare ce am vrut si suntem satisfacuti in mod stupid si de neinteles pentru asta ("daca nu ne-a placut cartea ?!") - unul medic urolog (am dat de el prin spital tratandu-l pe tata), unul stomatolog, unul ofiter, maior la varsta lui (am aflat si eu in seara asta, iar maine e ziua lui - "La multi ani, C!") , altii prin banci si pe la ghiseuri.
Colegii de facultate....eee aici e alta poveste, mult prea spectaculoasa. Aici vorbim de creme de la creme...si tocmai ce ne vazuram in vara trecuta de 10 de la terminarea facultatii (va dati seama ??!). Acolo sunt cariere fulminante si spectaculoase, bankeri si brokeri, unii chiar persoane publice in mediul de afaceri romanesc, in pielea carora nu as vrea sa ma aflu, mai ales in ultimele luni... Dar despre asta int-un alt post, trebuie sa imi amintesc sa va povestesc si despre ei.
Momentan, am ramas nostalgic cramponata in perioada adolescentei si liceului.
Modesta, remarc pentru a doua oara intr-o luna, ce minunati, educati si deosebiti suntem, aceasta subtire pana la invizibilitate clasa de mijloc romaneasca. Si nu privit din perspectiva materiala sau a statutului social cat dpdv cultural si educational. Da, ar trebui sa fim elitele Romaniei. Ar trebui sa fim aia de care vorbeam intr-un post anterior si pe care ne cauta Petrom-ul disperat in campania cu bunul simt si responsabilitatea.
Suntem printe putinii fraieri fericiti ce se mai lupta inca in iluzia normalitatii si a vietii intr-un stat de drept si o societate cat de cat sanatoasa. Fraierii incantati ca atunci cand s-au facut mari au ajuns ce si-au dorit si le place.
Totusi, intrebare ca in bancul cu tziganul in fata interlocutorului ce vorbea 13 limbi de circulatie internationala: "Si la ce ne-a folosit ?"
Suntem oameni realizati si fericiti ? Reprezentam ceva in Romanica ? Ma indoiesc amarnic... Suntem realizati sau doar niste bieti ratati "workaholici", cu vieti de familie si personale banale, nefericite,pur si simplu patetice sau chiar inexistente? Suntem noi oare altfel, si daca suntem....avem ce cauta aici sau ar trebui sa ne retragem umili din fata colegilor de generatie manelisti, fotbalisti si "oameni de afaceri" ?
Sper sa nu fiu acuzata de "modestie excesiva" dupa acest post, si sa intelegeti ca sunt de fapt pe calea sigura spre o depresie vecina cu normalitatea ... Si nici pe voi nu va banuiesc de stari mai bune. Deunazi un amic, din aceeasi tagma frustrata ca noi (astept proteste pentru generalizare de considerati ca e cazul... si nu va solidarizati in aceasta categorie), mi se plangea de conjunctura actuala, de consumul si erodarea nervoasa teribile in incercarea de a-ti croi un drum...sau un alt drum...orice drum ar plati in acest moment rata la casa sau la masina - DIN PACATE! Concluzia mea amara: ni se ia ultima bucurie, devenim simpli supravietuitori, cetateni "normali" ai tarisoarei cronofage.
Stiu si vad ca nu are nimeni obiceiul de a-mi raspunde p-aci dar mai incerc o data: voi cum va considerati ?
LATER EDIT: Indiferent cum va simtiti si considerati, zilele astea sau in general....sa incercam va rog sa stam departe de lamentari mioritice futile daca se poa' ! Altfel spus, si citandu-l pe Mircica Badea "Asa si ? Acum ce facem?".
Deci daca ne-ar veni si idei aparent salvatoare sau am intenta macar o urma de reactie, fiecare in felul lui, ar fi de-a dreptul neobisnuit si deja un pas inainte. Chiar asa: Intrebare 2, si incerc o leapsa pentru Ioana, Radu, Catalin si Aura: voi ce idei de supravietuire aveti, fiecare pe felia voastra ? Si nu ma refer, bineinteles la vedeta zilei: marea si deja familiara noastra criza financiara si economica....ci morala, sociala ? Lasam o urma ca generatie sau ingropam de tot Romanica ?
Ma surprind tot mai des depanand aceleasi si aceleasi amintiri din liceu, faculatate si alte perioade relaxate si relaxante din tineretea si copilaria mea...
O fac nu numai cu vechi prieteni si colegi, oameni dragi sau doar simpli fosti colegi pe langa care mi-am derulat existenta intr-o anumita vreme, dar si cu fosti profesori (cei tineri, cool dar mai ales super profesionisti si dascali dedicati la vremea aceea).
In aceasta seara, coincidenta m-a adus sa vorbesc cu un foarte vechi, bun si drag prieten, cu care ma iubesc de ani buni (sic!) dar despre care aud si ma aud sau vad rar de tot. Dupa obisnuitele schimburi de informatii despre familiile personale (parintii...caci suntem amandoi "ultimele bastioane ale burlaciei"), dupa ce am constientizat, plangadu-ne sau nu...cat de patetica si lipsita de esenta ne devine vietuirea usor-usor, si ca de fapt nu suntem noi chiar asa burlaci ci casatoriti nasanatos si nefiresc cu profesia..., a inceput capitolul mult savurat: "sfanta barfa" - schimb nostalgic si dragastuos de informatii despre ceilalti amici si colegi.
Tot in seara asta, cateva ore mai devreme, maica-mea se conversa cu o fosta colega (dar la ea e de inteles ca are 66 de ani !!!), unul din dascali de care scriam mai sus... Trebuie sa declar public si sa ii multumim cu drag (in numele nostru dragul meu MNA) pentru faptul ca s-a chinuit sa ne invete la o varsta dificila si absurda limba materna, teorie literara... a incercat cu disperare sa demonstreze utilitatea si puterea cuvantului scris si a lecturii in general. Este mai mult ca sigur si meritul ei, ca din clasa noastra de liceu am iesit o gasca de oameni educati, in mare parte realizati (fiecare dupa standardele si valorile lui...), peste media din tarishoara noastra cronofaga...(doar ne mananca tot timpul traitul pe aici). Sigur valorile noastre difera mult chiar intre noi...dar cu siguranta exista o contradictie teribila intre noi si valorile societatii romanesti actuale.
Ne intrebam cu amicul sus-numit, cum se putea ca un om atat de valoros si cultivat ca doamna profesoara sa ne suporte, sa ne indure toate nemerniciile de adolescenti infatuati, sa se lupte sa scoata ceva din fondul nostru de copii ce-si doreau cu disperare sa uite educatia primita. Pare-se ca simteam noi ceva de pe atunci.
"We were born intelligent. Education ruined us !"
Eu una am incercat sa raspund (nu stiu daca foarte corect...ajutati-ma voi): am avut fond bun, s-a ales cate ceva de noi daca am ajuns fiecare ce am vrut si suntem satisfacuti in mod stupid si de neinteles pentru asta ("daca nu ne-a placut cartea ?!") - unul medic urolog (am dat de el prin spital tratandu-l pe tata), unul stomatolog, unul ofiter, maior la varsta lui (am aflat si eu in seara asta, iar maine e ziua lui - "La multi ani, C!") , altii prin banci si pe la ghiseuri.
Colegii de facultate....eee aici e alta poveste, mult prea spectaculoasa. Aici vorbim de creme de la creme...si tocmai ce ne vazuram in vara trecuta de 10 de la terminarea facultatii (va dati seama ??!). Acolo sunt cariere fulminante si spectaculoase, bankeri si brokeri, unii chiar persoane publice in mediul de afaceri romanesc, in pielea carora nu as vrea sa ma aflu, mai ales in ultimele luni... Dar despre asta int-un alt post, trebuie sa imi amintesc sa va povestesc si despre ei.
Momentan, am ramas nostalgic cramponata in perioada adolescentei si liceului.
Modesta, remarc pentru a doua oara intr-o luna, ce minunati, educati si deosebiti suntem, aceasta subtire pana la invizibilitate clasa de mijloc romaneasca. Si nu privit din perspectiva materiala sau a statutului social cat dpdv cultural si educational. Da, ar trebui sa fim elitele Romaniei. Ar trebui sa fim aia de care vorbeam intr-un post anterior si pe care ne cauta Petrom-ul disperat in campania cu bunul simt si responsabilitatea.
Suntem printe putinii fraieri fericiti ce se mai lupta inca in iluzia normalitatii si a vietii intr-un stat de drept si o societate cat de cat sanatoasa. Fraierii incantati ca atunci cand s-au facut mari au ajuns ce si-au dorit si le place.
Totusi, intrebare ca in bancul cu tziganul in fata interlocutorului ce vorbea 13 limbi de circulatie internationala: "Si la ce ne-a folosit ?"
Suntem oameni realizati si fericiti ? Reprezentam ceva in Romanica ? Ma indoiesc amarnic... Suntem realizati sau doar niste bieti ratati "workaholici", cu vieti de familie si personale banale, nefericite,pur si simplu patetice sau chiar inexistente? Suntem noi oare altfel, si daca suntem....avem ce cauta aici sau ar trebui sa ne retragem umili din fata colegilor de generatie manelisti, fotbalisti si "oameni de afaceri" ?
Sper sa nu fiu acuzata de "modestie excesiva" dupa acest post, si sa intelegeti ca sunt de fapt pe calea sigura spre o depresie vecina cu normalitatea ... Si nici pe voi nu va banuiesc de stari mai bune. Deunazi un amic, din aceeasi tagma frustrata ca noi (astept proteste pentru generalizare de considerati ca e cazul... si nu va solidarizati in aceasta categorie), mi se plangea de conjunctura actuala, de consumul si erodarea nervoasa teribile in incercarea de a-ti croi un drum...sau un alt drum...orice drum ar plati in acest moment rata la casa sau la masina - DIN PACATE! Concluzia mea amara: ni se ia ultima bucurie, devenim simpli supravietuitori, cetateni "normali" ai tarisoarei cronofage.
Stiu si vad ca nu are nimeni obiceiul de a-mi raspunde p-aci dar mai incerc o data: voi cum va considerati ?
LATER EDIT: Indiferent cum va simtiti si considerati, zilele astea sau in general....sa incercam va rog sa stam departe de lamentari mioritice futile daca se poa' ! Altfel spus, si citandu-l pe Mircica Badea "Asa si ? Acum ce facem?".
Deci daca ne-ar veni si idei aparent salvatoare sau am intenta macar o urma de reactie, fiecare in felul lui, ar fi de-a dreptul neobisnuit si deja un pas inainte. Chiar asa: Intrebare 2, si incerc o leapsa pentru Ioana, Radu, Catalin si Aura: voi ce idei de supravietuire aveti, fiecare pe felia voastra ? Si nu ma refer, bineinteles la vedeta zilei: marea si deja familiara noastra criza financiara si economica....ci morala, sociala ? Lasam o urma ca generatie sau ingropam de tot Romanica ?
marți, 24 februarie 2009
Lovafone - de la Tudor Chirila
LOVAFONE
Asculta mai multe audio Vedete »
N-am comentarii ! Tudor Chirila este genial, ca de obicei in ultima vreme, mai ales in 2009. La el pe blog aveti si transcrierea convorbirii, ce poate fi inregistrata pentru imbunatatirea calitatii seriviciilor (logic!) si bineinteles, continuarea apelului s-a constituit in acordul tau pentru asta, da ?!!
Tare de tot ! :D
Bine, nu vreau sa fiu rautacioasa (am promis ca nu comentez...) si sa intreb de ce Lovafone si nu Lovote sau pur si simplu romaneste Dragostea oranj (sic!)
duminică, 22 februarie 2009
Negrii si tziganii
Stiu, eu nu sunt nici una nici alta, precum Cabral, asa ca risc sa fiu facuta rasista, sovina, extremista etc, asa ca voi face referire la un post anterior...cel in care va / ma autoindemnam sa ma apar macar.
Ca si Cabral voi prelua toate disclaimer-urile de rigoare, si voi mentiona ca nu toti tziganii sunt asa, ca nu ma / ne ataca nimeni degeaba (oare ?!), ca nu indemn pe nimeni la vantoare de....interlopi colorati de pe aici sau de prin alte parti dar ca TREBUIE SA FIM CONSTIENTI ca traim intr-o societate din ce in ce mai violenta, in care majoritatea covarsitoare a interlopilor sunt de alta etnie sau sunt naturalizati de etnia respectiva, daca sunt mai blonzi si mai educati asa....
Ce m-a distrat este insa postul lui Cabral, si comparatiile facute cu un simt al umorului desavarsit si al detaliilor comportamental-sociale din "lumi paralele" :D. M-a amuzat insa definitiv comparatia si similitudinea legata de stilistica accesoriilor stralucitoare....adik, simbolul suprem si universal al acestor
"lumi paralele" - LANTUL fratioare !
Asa ca ...nu o spun eu, o spune un blogger foarte citit, un baiat simpatic (hm...chiar bine asa ca barbat daca ne uitam cu atentie....lol) si ciocolatiu.
Multumim frate colorat :) ! Sper ca si de aici de pe blogu-mi personal sa ia aminte cate cineva...sau macar sa lase "ciocu' mai mic" !
Ca si Cabral voi prelua toate disclaimer-urile de rigoare, si voi mentiona ca nu toti tziganii sunt asa, ca nu ma / ne ataca nimeni degeaba (oare ?!), ca nu indemn pe nimeni la vantoare de....interlopi colorati de pe aici sau de prin alte parti dar ca TREBUIE SA FIM CONSTIENTI ca traim intr-o societate din ce in ce mai violenta, in care majoritatea covarsitoare a interlopilor sunt de alta etnie sau sunt naturalizati de etnia respectiva, daca sunt mai blonzi si mai educati asa....
Ce m-a distrat este insa postul lui Cabral, si comparatiile facute cu un simt al umorului desavarsit si al detaliilor comportamental-sociale din "lumi paralele" :D. M-a amuzat insa definitiv comparatia si similitudinea legata de stilistica accesoriilor stralucitoare....adik, simbolul suprem si universal al acestor
"lumi paralele" - LANTUL fratioare !
Asa ca ...nu o spun eu, o spune un blogger foarte citit, un baiat simpatic (hm...chiar bine asa ca barbat daca ne uitam cu atentie....lol) si ciocolatiu.
Multumim frate colorat :) ! Sper ca si de aici de pe blogu-mi personal sa ia aminte cate cineva...sau macar sa lase "ciocu' mai mic" !
sâmbătă, 21 februarie 2009
Nu am stofa de activist(a) ecologist(a)!
Am ajuns la o concluzie dureroasa: indiferent de preocuparile mele pe tema, nu am stofa de activist(a).
A fi activist inseamna a te preocupa permanent si activ, dedicand o bucata semnificativa din timpul si viata ta unei teme, in cazul de fata cum sa pastram Romanica sau planetzica pe linia de plutire.
Am constatat asta, vazand ca intr-un moment de elan si exces de zel am adaugat la Twitter-ul meu o legatura cu un ID-ul de Twitter de pe site-ul "Earth hour" - o initiativa descoperita cu naivitate ignoranta (inca o dovada a lipsei de preocupare reala) si debordanta de foarte curand, dar care in momentul acela mi s-a parut frumoasa, chiar daca inca ma intreb cu ce finalitate reala (Taurul din mine nu doarme niciodata :D)... Acum, posturile si update-urile lor erau multe si aveam sa constat destul de neinteresante sau poate doar resursele mele disponibile pentru a urmari programatic asemenea initiative, extrem de limitate. De aceea am concluzionat ca nu sunt o sustinatoare atat de infocata a programului respectiv si am taiat legatura virtuala pe firul scurt cu respectiva comunitate.
In plus, un post al lui Cabral m-a adus inevitabil la concluzia ca cel mai cul (cool) dar si mai greu este sa fii tu insuti !
Daca te lovesc vreodata ingrijorarile pentru generatiile viitoare, sau te sperie vreo manifestare extrema a naturii, neintalnita pana deunazi, sau te simti vinovat pentru vreo apucatura nesanatoasa din viata ta si / sau a celor de pe langa tine sau de dupa tine...e bine sa o spui si sa incerci sa faci ceva -in imediata ta proximitate, cu resursele si posibilitatile tale. Asta nu te face activist si ar fi bine nici sa nu incerci sa te erijezi in asa ceva... Mai mult chiar, ma recunosc vinovata si dependenta inca de chimicale, de vopsele de par si de unele spray-uri cu freon, consider o exagerare ce ne poate arunca dpdv al civilizatiei cu niste zeci de ani in urma sa renuntam la unele elemente de confort, chiar si poluante, mai ales cand nu avem alternativa reala si "eco" la ele. Nu vreau sa devin vreo obsedata si am o groaza de preocupari si probleme in general pentru a ma isteriza si a nu mai folosi (DELOC!) pungi de plastic, desi incerc sa le elimin din viata mea, sa nu mai folosesc anumite rujulete si cosmetice pentru ca sunt testate pe animale, sau facute din grasime animala, sa nu mai folosesc deodoranate sau odorizante pentru ca sunt puse in recipiente sub presiune ce folosesc substante daunatoare mediului... Dar...incerc sa sting lumina pe timpul zilei si sa scot din priza toate aparatele electrocasnice cand ies din casa, sa fiu atenta ce consum si cum arunc gunoaiele (imi planific sa triez plasticul...caci in coltul blocului la mine sunt postate tomberoane speciale de ceva vreme...dar pana acum trebuie sa recunosc cu sinceritate ca nu mi-a cam iesit...). Nu sunt (inca) vegetariana, desi sincer, nu sunt nici o perosana carnivora iar lactatele sunt sursa mea principala de proteine, pentru ca asa simt nevoia si POFTA sa mananc.
Morala postului: sa fim noi insine, indiferent de trenduri sau de cum ne vede "societatea", mai ales ca ce se intampla prin Romanica nu e tocmai recomandabil pentru un om normal si cu bun simt.
Si in incheiere...ca tot ajunseram la bun simt, trebuie sa va mai fac o marturisire: dincolo de spotuletele destul de simplute (desi frumos facute si cu mesaj aparent accesibil) pe mine una ma impresioneaza (inca) campania Petrom si mai ales sloganul "Pentru ca Romania va creste prin bun simt si responsabilitate!". Da stiu, sunt naiva si citind acum pe alte bloguri parerile oamenilor inteleg ca multi o considera doar spoiala extrem de ipocrita. E posibil sa fie asa, dar este pentru prima data cand cineva pune degetul pe rana public in Romania si se intreaba, din pacate inca retoric: "Nu cumva suntem nesimtiti ? Nu ne-ar fi oare mai bine daca ne-am mai civiliza putin?".
Poate ca respectiva campanie nu are nici o sansa, dupa cum e conceputa (mai ales precizarea resemnata ca "...nemti n-om ajunge noi niciodata" de parca natiunea mentionata ar fi detinatoarea absoluta a codului bunelor maniere sociale), sa ajunga fix la aia de sunt "mai nesimtiti" prin Romanica, poate ca e doar o acoperire pentru o corporatie-gigant, lacoma si poluanta ... dar mie una mi-a sunat bine...
Optimista cum ma stiu unii dintre voi, nu voi inceta sa sper si sa incerc (cat pot) sa mai civilizez oamenii prin jurul meu. Incerc sa fiu realista si sa imi infranez pornirile de naivitate (Mircea Badea foloseste cuvantul asta cu multiple conotatii cateodata....si eu am gandit la fel aici) dar uite ca nu imi iese intotdeauna....!
LATER EDIT: Am realizat dupa ce am finalizat postul de mai sus ca de fapt...asta incercam sa construim si la uzina... Tocmai cand credeam ca in tot ce inseamna profesie, bunul simt si feeling-ul interior este ceea ce trebuie suprimat...am avut ocazia sa ma alatur echipei de la uzina...impreuna cu un om care tocmai prin bun simt si deschidere m-a impresionat, in ciuda varstei, ce ulterior aveam sa aflu ca este extrem de frageda. Pentru asta nu pot decat sa ii multumesc si sa speram ca "prin mai asa, vom apuca sa ne relaxam cu un pahar cu umbreluta pe birou, vinerea pe la pranz, cand ne vom pregati de mult visatele noastre we-uri prelungite". Le multumesc si tinerilor mei colegi, cu care inca mai speram sa creeam o enclava...sau poate o moda in uzina ...prin bun simt si responsabilitate ! Poate asa se urneste vreunul (care stiu ca baga cate un ochi pe aici) si lasa si o urma scrisa a trecerii lui....:D !
A fi activist inseamna a te preocupa permanent si activ, dedicand o bucata semnificativa din timpul si viata ta unei teme, in cazul de fata cum sa pastram Romanica sau planetzica pe linia de plutire.
Am constatat asta, vazand ca intr-un moment de elan si exces de zel am adaugat la Twitter-ul meu o legatura cu un ID-ul de Twitter de pe site-ul "Earth hour" - o initiativa descoperita cu naivitate ignoranta (inca o dovada a lipsei de preocupare reala) si debordanta de foarte curand, dar care in momentul acela mi s-a parut frumoasa, chiar daca inca ma intreb cu ce finalitate reala (Taurul din mine nu doarme niciodata :D)... Acum, posturile si update-urile lor erau multe si aveam sa constat destul de neinteresante sau poate doar resursele mele disponibile pentru a urmari programatic asemenea initiative, extrem de limitate. De aceea am concluzionat ca nu sunt o sustinatoare atat de infocata a programului respectiv si am taiat legatura virtuala pe firul scurt cu respectiva comunitate.
In plus, un post al lui Cabral m-a adus inevitabil la concluzia ca cel mai cul (cool) dar si mai greu este sa fii tu insuti !
Daca te lovesc vreodata ingrijorarile pentru generatiile viitoare, sau te sperie vreo manifestare extrema a naturii, neintalnita pana deunazi, sau te simti vinovat pentru vreo apucatura nesanatoasa din viata ta si / sau a celor de pe langa tine sau de dupa tine...e bine sa o spui si sa incerci sa faci ceva -in imediata ta proximitate, cu resursele si posibilitatile tale. Asta nu te face activist si ar fi bine nici sa nu incerci sa te erijezi in asa ceva... Mai mult chiar, ma recunosc vinovata si dependenta inca de chimicale, de vopsele de par si de unele spray-uri cu freon, consider o exagerare ce ne poate arunca dpdv al civilizatiei cu niste zeci de ani in urma sa renuntam la unele elemente de confort, chiar si poluante, mai ales cand nu avem alternativa reala si "eco" la ele. Nu vreau sa devin vreo obsedata si am o groaza de preocupari si probleme in general pentru a ma isteriza si a nu mai folosi (DELOC!) pungi de plastic, desi incerc sa le elimin din viata mea, sa nu mai folosesc anumite rujulete si cosmetice pentru ca sunt testate pe animale, sau facute din grasime animala, sa nu mai folosesc deodoranate sau odorizante pentru ca sunt puse in recipiente sub presiune ce folosesc substante daunatoare mediului... Dar...incerc sa sting lumina pe timpul zilei si sa scot din priza toate aparatele electrocasnice cand ies din casa, sa fiu atenta ce consum si cum arunc gunoaiele (imi planific sa triez plasticul...caci in coltul blocului la mine sunt postate tomberoane speciale de ceva vreme...dar pana acum trebuie sa recunosc cu sinceritate ca nu mi-a cam iesit...). Nu sunt (inca) vegetariana, desi sincer, nu sunt nici o perosana carnivora iar lactatele sunt sursa mea principala de proteine, pentru ca asa simt nevoia si POFTA sa mananc.
Morala postului: sa fim noi insine, indiferent de trenduri sau de cum ne vede "societatea", mai ales ca ce se intampla prin Romanica nu e tocmai recomandabil pentru un om normal si cu bun simt.
Si in incheiere...ca tot ajunseram la bun simt, trebuie sa va mai fac o marturisire: dincolo de spotuletele destul de simplute (desi frumos facute si cu mesaj aparent accesibil) pe mine una ma impresioneaza (inca) campania Petrom si mai ales sloganul "Pentru ca Romania va creste prin bun simt si responsabilitate!". Da stiu, sunt naiva si citind acum pe alte bloguri parerile oamenilor inteleg ca multi o considera doar spoiala extrem de ipocrita. E posibil sa fie asa, dar este pentru prima data cand cineva pune degetul pe rana public in Romania si se intreaba, din pacate inca retoric: "Nu cumva suntem nesimtiti ? Nu ne-ar fi oare mai bine daca ne-am mai civiliza putin?".
Poate ca respectiva campanie nu are nici o sansa, dupa cum e conceputa (mai ales precizarea resemnata ca "...nemti n-om ajunge noi niciodata" de parca natiunea mentionata ar fi detinatoarea absoluta a codului bunelor maniere sociale), sa ajunga fix la aia de sunt "mai nesimtiti" prin Romanica, poate ca e doar o acoperire pentru o corporatie-gigant, lacoma si poluanta ... dar mie una mi-a sunat bine...
Optimista cum ma stiu unii dintre voi, nu voi inceta sa sper si sa incerc (cat pot) sa mai civilizez oamenii prin jurul meu. Incerc sa fiu realista si sa imi infranez pornirile de naivitate (Mircea Badea foloseste cuvantul asta cu multiple conotatii cateodata....si eu am gandit la fel aici) dar uite ca nu imi iese intotdeauna....!
LATER EDIT: Am realizat dupa ce am finalizat postul de mai sus ca de fapt...asta incercam sa construim si la uzina... Tocmai cand credeam ca in tot ce inseamna profesie, bunul simt si feeling-ul interior este ceea ce trebuie suprimat...am avut ocazia sa ma alatur echipei de la uzina...impreuna cu un om care tocmai prin bun simt si deschidere m-a impresionat, in ciuda varstei, ce ulterior aveam sa aflu ca este extrem de frageda. Pentru asta nu pot decat sa ii multumesc si sa speram ca "prin mai asa, vom apuca sa ne relaxam cu un pahar cu umbreluta pe birou, vinerea pe la pranz, cand ne vom pregati de mult visatele noastre we-uri prelungite". Le multumesc si tinerilor mei colegi, cu care inca mai speram sa creeam o enclava...sau poate o moda in uzina ...prin bun simt si responsabilitate ! Poate asa se urneste vreunul (care stiu ca baga cate un ochi pe aici) si lasa si o urma scrisa a trecerii lui....:D !
joi, 19 februarie 2009
Albert Einstein despre criza (alta pe vremea lui.... atat de asemanatoare...)
Am gasit textul asta pe net. Nu am de gand sa il comentez ci doar sa ma ingrijorez putin: este o criza a incompetentei si a incompetentilor. Clar, nu vor (vom?) supravietui decat cei care putem si vom reusi dar daca esti in barca unor incompetenti, intr-o tara de incompetenti si hoti, in locul gresit, nu neaparat si la momentul gresit caci se pare ca acum "momentul" e acelasi pentru toti nu te scufunzi cu ei oare ? Daca te trag inapoi ? Daca stii ca poti si rezisti sa treci de criza asta...totusi, unde te refugiezi ?
marți, 17 februarie 2009
Daca ne-ati primit prea devreme...dati-ne afara ! Primim si banii inapoi ?
Mda, cica suntem varza, ca reforma in justitie e praf si ca UE e suparata pe noi!
Deasemenea, am avut anul trecut un deficit inacceptabil pentru partenerii nostrii (tot nu stiu cum se scrie ?!, am lipsuri putine dar fixe :D) europeni !
Cert e ca nu am accesat cat am platit...si ca suntem pe minus la capitolul bani europeni ! Un fel de si batuti si cu banii luati...deh !
Cu toate astea...daca totusi suntem de acord sa luam bani de la FMI sau macar de la ai nostrii vecini din UE...ei atunci ni s-ar imbunatati rating-ul de tara...sau cel putin asa zice Moody's.
Acum, luminati-ma si pe mine ! Sunt eu obosita, m-am uitat prea mult pe AXN Sci-fi ? Au inceput astia sa faca o noua serie de Star Trek cumva...sau cum ?
Ridicandu-ne putin in balon si privind de sus...ceva mai absurd si mai insultator pentru inteligenta mea de profesionist rar mi-a fost dat sa aud !
Traducere a povestii de mai sus:
1. banca / banci / finantator mondial in cautare de plasare sigura de fonduri si jupuit fraieri
2. portofoliu de clienti mici si fraieri dar inca sanatosi ramas disponibil, cu ceva carti de credit la care platesc din greu dobanzi dar la care se gandesc sa renunte...caci tocmai ce le-a scazut venitul / salariul
3. banca / finantatorul la fel de lacom si dement, in loc sa tina clientul / clientii mici dar sanatosi cu tratamente preventive si sa accepte reducerea veniturilor din dobanzi de la ei...dar sa se bucure ca nu mai pierd si pe acolo se arunca si il tenteaza cu un mega credit ipotecar
4. nu conteaza ca amaratul / amaratii nu stiu daca si cum vor plati sau ca sunt constienti ca pot pati si ei ca marea majoritate covarsitoare a nebunilor de s-au indatorat ca dementii...
5. dat fiind ca sarmanii nu reactioneaza, finantatorul lacom si nebun, incepe sa ameninte...ca le retrage cardurile de credit (pe care oricum nu le-au mai folosit de ceva vreme) dar macar poate se sperie fraierii
6. dat fiind ca fraierii nu s-au speriat nici de amenintari si continua sa plateasca taxe de administrare a conturilor si cardurilor de 3 ori mai mari decat ce primesc...si tot nu vor creditul ala enorm, cu care ar avea ce face la o adica...dar tot le e o frica bolnava ca nu il vor putea plati, finantatorul (sa ii zicem cu tandrete FMI-Trotil) trimite artileria grea si incepe sa puna gonacii pe saraci, sa ii hartuiasca, sa ii ameninte ca ii parasc, ca nimeni nu le mai da bani vreodata sau nu va mai veni la ei in casa cand vor auzi cat de rau o duc si ca si-au cam pierdut joburile....
In tot contextul asta se intreaba cineva: DACA TOT NE-AM PIERDUT JOBUL SI ABILITATEA DE A NE MAI REVENI, DACA SUNTEM VARZA SI NUMAI BUNI DE DAT AFARA DIN UE, DE CE MAMA MA-SII MOARE FMI-ul DE GRIJA NOASTRA SI CUM VAD EI CA NE VOM REVENI DACA MAI ARUNCA PE NOI INCA O DATORIE?? Au oare nu o sa ne sufocam de tot ?
Acum serios vorbind, ce logica are in contextul asta indatorarea suplimentara, indiferent sub ce forma si cu ce scandeta?
Eu una nu inteleg, dar stiu ca in situatia actuala as taia la sange din cheltuieli...si ce nu as putea taia...le-a lasa ca datorii neplatite...aia e ! Dar in nici un caz nu as lua un credit, pe care stiu ca nu il voi putea da inapoi usor sau curand, pentru a plati si sustine LENEA si INEFICIENTA !
Poate ca totusi salvarea noastra (si a celor de la Renault) e sa vindem Dacii in Germania ! Loooool. Numai mie mi se pare hilar ?
Deasemenea, am avut anul trecut un deficit inacceptabil pentru partenerii nostrii (tot nu stiu cum se scrie ?!, am lipsuri putine dar fixe :D) europeni !
Cert e ca nu am accesat cat am platit...si ca suntem pe minus la capitolul bani europeni ! Un fel de si batuti si cu banii luati...deh !
Cu toate astea...daca totusi suntem de acord sa luam bani de la FMI sau macar de la ai nostrii vecini din UE...ei atunci ni s-ar imbunatati rating-ul de tara...sau cel putin asa zice Moody's.
Acum, luminati-ma si pe mine ! Sunt eu obosita, m-am uitat prea mult pe AXN Sci-fi ? Au inceput astia sa faca o noua serie de Star Trek cumva...sau cum ?
Ridicandu-ne putin in balon si privind de sus...ceva mai absurd si mai insultator pentru inteligenta mea de profesionist rar mi-a fost dat sa aud !
Traducere a povestii de mai sus:
1. banca / banci / finantator mondial in cautare de plasare sigura de fonduri si jupuit fraieri
2. portofoliu de clienti mici si fraieri dar inca sanatosi ramas disponibil, cu ceva carti de credit la care platesc din greu dobanzi dar la care se gandesc sa renunte...caci tocmai ce le-a scazut venitul / salariul
3. banca / finantatorul la fel de lacom si dement, in loc sa tina clientul / clientii mici dar sanatosi cu tratamente preventive si sa accepte reducerea veniturilor din dobanzi de la ei...dar sa se bucure ca nu mai pierd si pe acolo se arunca si il tenteaza cu un mega credit ipotecar
4. nu conteaza ca amaratul / amaratii nu stiu daca si cum vor plati sau ca sunt constienti ca pot pati si ei ca marea majoritate covarsitoare a nebunilor de s-au indatorat ca dementii...
5. dat fiind ca sarmanii nu reactioneaza, finantatorul lacom si nebun, incepe sa ameninte...ca le retrage cardurile de credit (pe care oricum nu le-au mai folosit de ceva vreme) dar macar poate se sperie fraierii
6. dat fiind ca fraierii nu s-au speriat nici de amenintari si continua sa plateasca taxe de administrare a conturilor si cardurilor de 3 ori mai mari decat ce primesc...si tot nu vor creditul ala enorm, cu care ar avea ce face la o adica...dar tot le e o frica bolnava ca nu il vor putea plati, finantatorul (sa ii zicem cu tandrete FMI-Trotil) trimite artileria grea si incepe sa puna gonacii pe saraci, sa ii hartuiasca, sa ii ameninte ca ii parasc, ca nimeni nu le mai da bani vreodata sau nu va mai veni la ei in casa cand vor auzi cat de rau o duc si ca si-au cam pierdut joburile....
In tot contextul asta se intreaba cineva: DACA TOT NE-AM PIERDUT JOBUL SI ABILITATEA DE A NE MAI REVENI, DACA SUNTEM VARZA SI NUMAI BUNI DE DAT AFARA DIN UE, DE CE MAMA MA-SII MOARE FMI-ul DE GRIJA NOASTRA SI CUM VAD EI CA NE VOM REVENI DACA MAI ARUNCA PE NOI INCA O DATORIE?? Au oare nu o sa ne sufocam de tot ?
Acum serios vorbind, ce logica are in contextul asta indatorarea suplimentara, indiferent sub ce forma si cu ce scandeta?
Eu una nu inteleg, dar stiu ca in situatia actuala as taia la sange din cheltuieli...si ce nu as putea taia...le-a lasa ca datorii neplatite...aia e ! Dar in nici un caz nu as lua un credit, pe care stiu ca nu il voi putea da inapoi usor sau curand, pentru a plati si sustine LENEA si INEFICIENTA !
Poate ca totusi salvarea noastra (si a celor de la Renault) e sa vindem Dacii in Germania ! Loooool. Numai mie mi se pare hilar ?
duminică, 15 februarie 2009
Din tranzitie in recesiune
Nici n-am simtit nici n-am stiut cand s-a terminat tranzitia si a inceput cresterea economica spectaculoasa, ca a si venit recesiunea peste noi !
Nici voi nu v-ati prins nu-i asa? Ei bine, asta da noroc ! Noi teoretic suntem obisnuiti cu greul....Diferenta intre cele doua este mai degraba de natura psihologico-motivatoare... Daca in primul caz (tranzitia) te lupti sa te pornesti de pe loc si dai la cheie, desi motorul refuza cu maxima incapatanare sa porneasca, in cazul din urma motorul merge, sandramaua ruleaza cu o viteza mai mica sau mai mare dar incepe sa dea rateuri...din ce in ce mai amenintatoare. Nu se opreste de tot...caci atunci am fi chiar falimentari ca natiune si economie ceea ce (inca) nu e cazul. Am fi totusi, zic eu, in mijlocul drumului...caci si asta conteaza... Cum falimentezi? In gard, in copac sau in mijlocul drumului de trebuie sa scoti rabla impinsa de pe sosea sa nu ii incurci pe cei care inca se mai tarasc ?
Si ca ajunseram aici. Iaca parere si presa normala la cap p-aci. Deci opriti falimentarea Austriei dragi bancheri romani ! :))
Acum, domnilor bancheri...si de fapt mai mici sau mai mari managerashi din Romanica - nu v-ar strica deloc sa invatati ce inseamna sa conduceti si INDRUMATI oameni ! La noi in tara, si in general in estul Europei noastre unite, e o boala absolut generalizata: orgoliul profesional si orgoliul personal ...absolut gratuit si daunator, bolnav de-a dreptul, ce da nastere unor (sub)culturi organizationale monstruoase, mancatoare de creiere si mai ales de suflete! De ce nu ne simtim bine la locurile noastre de tortura...oops, ma scuzati de munca? O cunostinta a sumarizat perfect in dimineata asta raspunsul la o asemenea intrebare: " 'Cause I hate the fucking bastards that I am working for...!". Da, habar n-avem ce inseamna sa ne cautam mentori, sa acceptam mentori sau sa fim mentori pentru rarii si putinii oameni pe care ii intalnim si care au nevoie de asa ceva. Eu una am suferit mult din lipsa unor sefi-mentori, si am cautat imaginea sefului perfect, caci, nu, nu imi urasc seful "romaneste" si "by default" numai pentru ca exista... Am suferit si cand sfaturile mele catre mai tineri si mai neexperimentati colegi, au fost respinse cu agresivitate sau intoarse dramatic impotriva mea.
Una peste alta, am avut azi un sentiment incredibil de usurare, vecina cu extazul, cand mi-a fost confirmat de la cineva ce a petrecut suficient timp p-acilea ca sa inteleaga "mediul de afaceri si management" romanesc, desi este de formatie si vine din alta lume, ca managerul roman e varza, e o jigodie de om din ce in ce mai convingatoare pe masura ce urca pe scara corporatista. Si spune asta un om detasat, suficient de sus dar de aproape de ei ca sa nu poata fi banuit de frustrare sau partinire. Imi confirma insa ca nu e chiar asa peste tot, ca numai prin estul Europei se intampla d-astea si ca are chiar scuze si circumstante atenuante pentru incapacitatea managerului roman de a comunica normal si pentru lipsa toatala de abilitati de leadership: lipsa de incredere in fortele proprii si FRICA !
In tot cazul, concluzia-mi fireasca, spre amuzamentul interlocutorului meu a fost ca a iti pasa de ceea ce faci si a pune suflet in munca ta...e cel putin nerecomandat daca nu complet nesanatos. De aia recomand oricui sa se spele pe creier cum poate cand pleaca de la munca caci altfel va deveni "ceva" extrem de trist, spre patetic si complet insuportabil.
In contextul asta dragilor, sfat de tranzitie...oops...ma scuzati, de criza: un job de subzistenta + tranformarea fostului job si a ceea ce va place sa faceti in hobby, daca aveti ocazia. Lucrati mult si in paralel cu jobul "de zi" daca puteti, fara bani...numai pentru a va exersa profesia. Eu una asa incerc sa fac si aflati ca pot iesi multe lucruri bune din asta. Poti avea marea surpriza ca jobul de subzistenta sa fie chiar interesant si sa iti aduca lucruri noi, poti vedea in realitate cine ti-a fost amic si coleg bun si cine nu, cine iti da ocazia si are incredere in tine ca profesionist, caci banii sunt exclusi din ecuatia "paralela" deocamdata.
Poti astfel avea dimensiunea si pozitionarea ta ca profesionist...ca liber profesionist...de ce nu ?
Atentie, ce spun eu aici nu este nicidecum ca "workohoolismul" poate fi transformat in ceva interesant, ca il putem duce pe noi culmi si consfiinti (nu stiu exact cum se scrie, sic!) ca mod de viata ! Ba chiar din contra ! Fiti frati bancheri si contabili non-conformisti si creativi (daca puteti :)) ) si veti avea numai de castigat !
Suntem oricum mult prea agresivi, chiar daca pasiv-agresivi, dupa cum spune pe scurt si Mana Ciutacu aici si uitam sa fim oameni si ce mai inseamna normalitatea (cum spuneam in posturile mele anterioare). De aia m-a atins ciudat si sec ce spune Razvan Exarhu la el pe blog. Si eu am trait asa ceva...si da, in spitalele romanesti. Am trait si patit si orori, am indurat si nesimtire...dar mi s-a si zambit. Concluzia: orice generalizarea e gresita iar lamentarile futile de evitat !
Nici voi nu v-ati prins nu-i asa? Ei bine, asta da noroc ! Noi teoretic suntem obisnuiti cu greul....Diferenta intre cele doua este mai degraba de natura psihologico-motivatoare... Daca in primul caz (tranzitia) te lupti sa te pornesti de pe loc si dai la cheie, desi motorul refuza cu maxima incapatanare sa porneasca, in cazul din urma motorul merge, sandramaua ruleaza cu o viteza mai mica sau mai mare dar incepe sa dea rateuri...din ce in ce mai amenintatoare. Nu se opreste de tot...caci atunci am fi chiar falimentari ca natiune si economie ceea ce (inca) nu e cazul. Am fi totusi, zic eu, in mijlocul drumului...caci si asta conteaza... Cum falimentezi? In gard, in copac sau in mijlocul drumului de trebuie sa scoti rabla impinsa de pe sosea sa nu ii incurci pe cei care inca se mai tarasc ?
Si ca ajunseram aici. Iaca parere si presa normala la cap p-aci. Deci opriti falimentarea Austriei dragi bancheri romani ! :))
Acum, domnilor bancheri...si de fapt mai mici sau mai mari managerashi din Romanica - nu v-ar strica deloc sa invatati ce inseamna sa conduceti si INDRUMATI oameni ! La noi in tara, si in general in estul Europei noastre unite, e o boala absolut generalizata: orgoliul profesional si orgoliul personal ...absolut gratuit si daunator, bolnav de-a dreptul, ce da nastere unor (sub)culturi organizationale monstruoase, mancatoare de creiere si mai ales de suflete! De ce nu ne simtim bine la locurile noastre de tortura...oops, ma scuzati de munca? O cunostinta a sumarizat perfect in dimineata asta raspunsul la o asemenea intrebare: " 'Cause I hate the fucking bastards that I am working for...!". Da, habar n-avem ce inseamna sa ne cautam mentori, sa acceptam mentori sau sa fim mentori pentru rarii si putinii oameni pe care ii intalnim si care au nevoie de asa ceva. Eu una am suferit mult din lipsa unor sefi-mentori, si am cautat imaginea sefului perfect, caci, nu, nu imi urasc seful "romaneste" si "by default" numai pentru ca exista... Am suferit si cand sfaturile mele catre mai tineri si mai neexperimentati colegi, au fost respinse cu agresivitate sau intoarse dramatic impotriva mea.
Una peste alta, am avut azi un sentiment incredibil de usurare, vecina cu extazul, cand mi-a fost confirmat de la cineva ce a petrecut suficient timp p-acilea ca sa inteleaga "mediul de afaceri si management" romanesc, desi este de formatie si vine din alta lume, ca managerul roman e varza, e o jigodie de om din ce in ce mai convingatoare pe masura ce urca pe scara corporatista. Si spune asta un om detasat, suficient de sus dar de aproape de ei ca sa nu poata fi banuit de frustrare sau partinire. Imi confirma insa ca nu e chiar asa peste tot, ca numai prin estul Europei se intampla d-astea si ca are chiar scuze si circumstante atenuante pentru incapacitatea managerului roman de a comunica normal si pentru lipsa toatala de abilitati de leadership: lipsa de incredere in fortele proprii si FRICA !
In tot cazul, concluzia-mi fireasca, spre amuzamentul interlocutorului meu a fost ca a iti pasa de ceea ce faci si a pune suflet in munca ta...e cel putin nerecomandat daca nu complet nesanatos. De aia recomand oricui sa se spele pe creier cum poate cand pleaca de la munca caci altfel va deveni "ceva" extrem de trist, spre patetic si complet insuportabil.
In contextul asta dragilor, sfat de tranzitie...oops...ma scuzati, de criza: un job de subzistenta + tranformarea fostului job si a ceea ce va place sa faceti in hobby, daca aveti ocazia. Lucrati mult si in paralel cu jobul "de zi" daca puteti, fara bani...numai pentru a va exersa profesia. Eu una asa incerc sa fac si aflati ca pot iesi multe lucruri bune din asta. Poti avea marea surpriza ca jobul de subzistenta sa fie chiar interesant si sa iti aduca lucruri noi, poti vedea in realitate cine ti-a fost amic si coleg bun si cine nu, cine iti da ocazia si are incredere in tine ca profesionist, caci banii sunt exclusi din ecuatia "paralela" deocamdata.
Poti astfel avea dimensiunea si pozitionarea ta ca profesionist...ca liber profesionist...de ce nu ?
Atentie, ce spun eu aici nu este nicidecum ca "workohoolismul" poate fi transformat in ceva interesant, ca il putem duce pe noi culmi si consfiinti (nu stiu exact cum se scrie, sic!) ca mod de viata ! Ba chiar din contra ! Fiti frati bancheri si contabili non-conformisti si creativi (daca puteti :)) ) si veti avea numai de castigat !
Suntem oricum mult prea agresivi, chiar daca pasiv-agresivi, dupa cum spune pe scurt si Mana Ciutacu aici si uitam sa fim oameni si ce mai inseamna normalitatea (cum spuneam in posturile mele anterioare). De aia m-a atins ciudat si sec ce spune Razvan Exarhu la el pe blog. Si eu am trait asa ceva...si da, in spitalele romanesti. Am trait si patit si orori, am indurat si nesimtire...dar mi s-a si zambit. Concluzia: orice generalizarea e gresita iar lamentarile futile de evitat !
vineri, 13 februarie 2009
Alaturati-va miscarii Earth Hour 2009! Stingeti lumina pe 28 martie 2009, la 20.30!
Ora Pamantului 2009 va reuni 377 de orase din toata lumea care vor stinge luminile pe 28 martie, la ora 20:30. Organizatorii isi propun sa implice 1 miliard de oameni din mai mult de 1000 de orase din lumea intreaga in cea mai mare actiune globala de prevenire a schimbarilor climatice din istorie.
Mai multe detalii aici:
dar mai ales aici:
Eu una imi propun sa tentez si omenashii de la uzina....dar cine stie daca imi iese... Cam ignoranti la de pericolele si schimbarile de climat ce ne ameninta, copii astia tineri :D !
Eu voi relua pe blog, mai aproape de data cu pricina indemnul. Oricine gaseste aici, pe acest blog promovarea acestui mesaj, e rugat sa o dea mai departe. Amicii cu blog o pot considera o leapsa !
joi, 12 februarie 2009
Lucky, lucky, lucky
Ascult obsesiv de cand am ajuns pe-acas' piesa asta....auzita la Radio Guerilla venind de la uzina !
marți, 10 februarie 2009
Si ca sa mi se confirme indemnul din postul anterior...
Da, uite ca exista oameni curajosi, care suna presa in Romania, care chiar si sub rezerva anonimatului (nimeni nu e sinucigas...) are curajul sa spuna public adevarul, sa ceara sa ne aparam, sa "se puna" cu Politia...Si toate astea se intampla in Ungaria...deci sa nu aud iar vreo vaicareala mioritica !
Problema tziganilor e europeana ! Exista chiar o doamna de acolo care a simtit nevoia sa povesteasca ce a vazut si trait ! Meritam sa stim, intelegem si sa ne aparam.
Dl. Ilie Serbanescu are maaare dreptate !
Departe de mine incitarea la orice actiune discriminatorie sau orice urma de violenta.
Pledez insa pentru abandonarea lasitatii, cunoasterea adversarului (caci da, suntem agresati de un agresor colectiv din pacate) si pregatirea apararii. Si italienii au dreptul sa se apere ! Nu au dreptul sa puna semnul egal intre tzigani si romani dar daca marea lor majoritate vin de aici ??? Voi cum ati gandi ?
"Aş fi dezamăgită dacă lucrurile s-ar bagateliza ca urmare a unor acţiuni ale nenorociţilor unor organizaţii ale minorităţilor, căci aici nu este vorba de o banală încăierare dintr-un local. AICI, UNDE NICIODATĂ NU S-A ÎNTĂMPLAT NIMIC, AU VENIT ŢIGANII ÎN GRUP ORGANIZAT ŞI AU PROVOCAT SCANDAL ŞI AU UCIS ŞI VĂTĂMAT GRAV SPORTIVI DE PERFORMANŢĂ, CARE SE BUCURAU DE RESPECTUL ŞI DE SIMPATIA POPULAŢIEI."
http://www.jurnalul.ro/articole/144140/handbalul-e-%C3%8En-doliu--sandor-raffael-doar-o-momeala
Multumim doamnei unguroaice ce a considerat necesar sa ne spuna asta public ! Si eu as fi facut-o si nu pot decat sa sper si ca multi dintre cunoscutii mei sa gandeasca si actioneze in curand la fel !
LATER EDIT: Din declaratia martorului din Jurnalul National mi se confirma si teoria "haitei". Mircica Badea spune asa (in acest moment pe tv): "chiar si un animal mic si complexat e puternic in haita". ASTA SPUNEAM SI EU IN POSTUL ANTERIOR ! Individual fiecare tzigan este un "animal mic si complexat". Eu una am vazut si trait asta pe pielea mea...E nefiresc sa plecam capul ! Multumim Mircea si pentru sfaturile de bun simt legate de cum trebuie sa reactionezi "pe strada", in orice forma de scandal si altercatie in public...
Problema tziganilor e europeana ! Exista chiar o doamna de acolo care a simtit nevoia sa povesteasca ce a vazut si trait ! Meritam sa stim, intelegem si sa ne aparam.
Dl. Ilie Serbanescu are maaare dreptate !
Departe de mine incitarea la orice actiune discriminatorie sau orice urma de violenta.
Pledez insa pentru abandonarea lasitatii, cunoasterea adversarului (caci da, suntem agresati de un agresor colectiv din pacate) si pregatirea apararii. Si italienii au dreptul sa se apere ! Nu au dreptul sa puna semnul egal intre tzigani si romani dar daca marea lor majoritate vin de aici ??? Voi cum ati gandi ?
"Aş fi dezamăgită dacă lucrurile s-ar bagateliza ca urmare a unor acţiuni ale nenorociţilor unor organizaţii ale minorităţilor, căci aici nu este vorba de o banală încăierare dintr-un local. AICI, UNDE NICIODATĂ NU S-A ÎNTĂMPLAT NIMIC, AU VENIT ŢIGANII ÎN GRUP ORGANIZAT ŞI AU PROVOCAT SCANDAL ŞI AU UCIS ŞI VĂTĂMAT GRAV SPORTIVI DE PERFORMANŢĂ, CARE SE BUCURAU DE RESPECTUL ŞI DE SIMPATIA POPULAŢIEI."
http://www.jurnalul.ro/articole/144140/handbalul-e-%C3%8En-doliu--sandor-raffael-doar-o-momeala
Multumim doamnei unguroaice ce a considerat necesar sa ne spuna asta public ! Si eu as fi facut-o si nu pot decat sa sper si ca multi dintre cunoscutii mei sa gandeasca si actioneze in curand la fel !
LATER EDIT: Din declaratia martorului din Jurnalul National mi se confirma si teoria "haitei". Mircica Badea spune asa (in acest moment pe tv): "chiar si un animal mic si complexat e puternic in haita". ASTA SPUNEAM SI EU IN POSTUL ANTERIOR ! Individual fiecare tzigan este un "animal mic si complexat". Eu una am vazut si trait asta pe pielea mea...E nefiresc sa plecam capul ! Multumim Mircea si pentru sfaturile de bun simt legate de cum trebuie sa reactionezi "pe strada", in orice forma de scandal si altercatie in public...
Anumite lucruri trebuie spuse...cu incredere si curaj !
Sunt suparata in momentul asta si destul de pornita.
Nu inteleg de nici o culoare sfaturile ce mi se dau (si le cer...si le multumesc celor ce se obosesc sa se gandeasca la ideile-mi crete...) !
Intrebare pentru voi: de ce ne-ar fi frica sa povestim experiente personale ? Si ce daca risca sa provoace ? Sa provoace anume ce ... mai exact ?!
Si ce daca diversi indivizi de care ma lovesc zilnic, sau de care m-am lovit recent se simt atinsi si ofensati... ? Daca se simt citati fara voie (caci nu intentionez sa imi asum nici macar un cuvant din ce le iese altora pe gura...) sunt liberi sa reactioneze ! Commenturile pe blogul asta sunt libere - am scos orice moderare si aprobare !
Nu sunt o persoana publica, nici nu imi place sa am de-a face cu cineva din categoria asta...dar blogul "personal" are totusi caracter public prin natura sa - E PUBLICAT PE WWW (World Wide Web) !!!
Sa imi fie frica de mai mult ? De furia unor sub-dezvoltati si neadaptati social ???? Niciodata ! Refuz sa traiesc sub imperiul fricii si sa ma recunosc infranta !
PS: Postul controversat era despre "lumea lor", "lumi paralele" si "vikingi" !!! De ce sa imi fie frica sa vorbesc despre ei ?? Pentru ca sunt femeie si locuiesc momentan singura !!!!
Alooo, ma aude cineva cu o urma de verticalitate (nu curaj, ci macar respect de sine) ????
Nu inteleg de nici o culoare sfaturile ce mi se dau (si le cer...si le multumesc celor ce se obosesc sa se gandeasca la ideile-mi crete...) !
Intrebare pentru voi: de ce ne-ar fi frica sa povestim experiente personale ? Si ce daca risca sa provoace ? Sa provoace anume ce ... mai exact ?!
Si ce daca diversi indivizi de care ma lovesc zilnic, sau de care m-am lovit recent se simt atinsi si ofensati... ? Daca se simt citati fara voie (caci nu intentionez sa imi asum nici macar un cuvant din ce le iese altora pe gura...) sunt liberi sa reactioneze ! Commenturile pe blogul asta sunt libere - am scos orice moderare si aprobare !
Nu sunt o persoana publica, nici nu imi place sa am de-a face cu cineva din categoria asta...dar blogul "personal" are totusi caracter public prin natura sa - E PUBLICAT PE WWW (World Wide Web) !!!
Sa imi fie frica de mai mult ? De furia unor sub-dezvoltati si neadaptati social ???? Niciodata ! Refuz sa traiesc sub imperiul fricii si sa ma recunosc infranta !
PS: Postul controversat era despre "lumea lor", "lumi paralele" si "vikingi" !!! De ce sa imi fie frica sa vorbesc despre ei ?? Pentru ca sunt femeie si locuiesc momentan singura !!!!
Alooo, ma aude cineva cu o urma de verticalitate (nu curaj, ci macar respect de sine) ????
luni, 9 februarie 2009
Poveste in 3 pasi :)
Eu vreau sa-ti spun ca te ador !
Asculta mai multe audio Muzica »
De prin Banat
Asculta mai multe audio Muzica »
Ce cauti tu in viata mea ?
Asculta mai multe audio Muzica »
miercuri, 4 februarie 2009
Identitate stilistico-olfactiva
Cred ca fiecare ar trebui sa ne cautam un parfum caracteristic, si fiecare ar trebui sa ajungem la un grad de rafinament si sofisticare incat sa alegem unul ce ne reprezinta si este "mirosul nostru" toata viata. Eu una am incercat cu zecile pana acum, unele mai trendy si noi, altele mai clasice si mai "babesti" dar in sfarsit cred ca mi-am gasit identitatea olfactiva. Va avertizez ca nu este un parfum de serie si nici nu se gaseste in magazine in Romanica (sic!). Nu numai ingredientele, accentele dar si numele si conceptul casei respective par facute pentru mine, si da...l-am primit ! Pana la urma se pare ca tot ma cunoaste cineva mai bine decat ma cunosc eu insami. De incercat daca aveti ocazia, daca nu il veti putea simti la mine caci nu mai renunt la el de acum.
"Sexy, instinctive and carnal as I want women who wear it to feel" - Ennio Capasa. Si chiar asa te simti....:D
http://www.costumenational.com/s/#/scents_product/
De la ei:
http://www.costumenational.com/s/#/bianco/
Singura problema: nu au sediu in Londra sau prin lumea europeano-anglo-saxona. Tiparele si numerele sunt sigur italienesti / frantuzesti .... deci trebuie neaparat sa ma pun pe modelat si slabit ! Ar fi pacat altfel...In plus...cand vad cum arata ma apuca cheful de purtat rochii ! Eu ?!!! Hotarat lucru: imbatranesc !
"Sexy, instinctive and carnal as I want women who wear it to feel" - Ennio Capasa. Si chiar asa te simti....:D
http://www.costumenational.com/s/#/scents_product/
De la ei:
http://www.costumenational.com/s/#/bianco/
Singura problema: nu au sediu in Londra sau prin lumea europeano-anglo-saxona. Tiparele si numerele sunt sigur italienesti / frantuzesti .... deci trebuie neaparat sa ma pun pe modelat si slabit ! Ar fi pacat altfel...In plus...cand vad cum arata ma apuca cheful de purtat rochii ! Eu ?!!! Hotarat lucru: imbatranesc !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
