M-am luptat cu drumurile....si am ...infrant !

Ei da, licenta din titlu nu prea mi-ar apartine dar mi-am permis sa o folosesc intrucat am mai auzit-o deunazi si pare sa intre in limbajul urban ;).

Deci, am luat drumurile in piept. Lungi, obositoare seara, rapide si energizante dimineata. M-am plimbat pe campuri (din nou) in dorinta disperata de a gasi alternativa la DN1 si am ramas tot cu batranul drum spre munte. Acum mai curat, mai uscat, mai lat....

Iar drumul asta, nu m-a dovedit. Ba din contra !

M-a dovedit insa o duduie ce a agresat-o cu furie lobotomizata pe Petronela in asa hal !...si i-a mai jupuit si frumusete de obraz de pe partea soferului. Da dragii mei, am ramas fara geam la sofer la -13 grade iar Petronela e desfigurata. Am curatat-o de bucati de sticla ore in sir asta noapte.

Si daca eu m-am tot laudat ca sunt super sofer, ca pot patina controlat dar artistic la volanul Petronelei, dar ca am si incaltat minunea economicoasa, ca ies din nameti si o pilotez cu talent...iaca i-a venit de hac o nebuna, aeriana si nefiresc de tampita pentru pozitia pe care o are intr-o mare casa de avocatura bucuresteana. Nu am abandonat-o pe Petronela chiar in mijlocului drumului dar duduia a avut serioase probleme cu pilotarea gazei bolnave, desculte si alunecoase, gaza ce nu a suferit nici cea mai mica zgarietura.

Prin urmare, ceasul rau, pisica 13, prezenta mea pe o strada lunga-scurta cu Petronela abandonata cuminte pe marginea ei m-a lasat fara caruta si in ciorapei afara ...in frig !

Daca duduiul cu ochii excesiv de albastrii de la service nu va reactiona miraculos (si slabe sanse sa o faca dat fiind ca nici macar nu o insotesc eu pe Petronela pe la ei...) nu numai ca ma voi imprietenii cu toti puii de caine abandonati in murdara gara Ploiesti dar voi ramane fara sareta si in zilele de super vacanta ce vor veni. Sigur, va fi o vacanta activa caci voi explora din nou dupa ani de zile (poate ca aveam nevoie) binecuvantarile transportului in comun bucurestean.

Si daca pana la locul de prestatie am Don Quijote-le meu (desi Dumnezeu stie pe cine vrea sa salveze...caci eu de as putea fi considerata oarecum si domnita in nevoi, salvata pana acum nu ma simt in nici un caz....) prin Bucuresti cu siguranta cavalerul cu pricina nu poate fi nici macar banuit ca ar mai remarca morile de vant urbane.

Eeei acum e acum ! Sa te vad cum iti pastrezi optimismul si spiritul senin al Craciunului, doamna directoare ;) !?