duminică, 13 septembrie 2009

Prieteni

Nu e o dizertatie pe tema libera sau vreo filosofie extraordinara.

Vreau doar sa le multumesc ca exista in viata mea si ca ma iubesc. Si eu ii iubesc din tot sufletul meu spart in saptesprezece in momentul asta.

A fost o vreme (de curand chiar) cand incepusem sa cred, din motive pe care nu am sa le expun aici, ca nu exista loialitate, afectiune reala si acei prieteni pe care i-ai putea suna in miez de noapte sa te scoata din sant (Doamne fereste!).

Ei bine, ieri si astazi mi s-a demonstrat contrariul si pentru asta tin sa le multumesc din suflet persoanelor in cauza (se stiu ei!).

Nu stiu ce m-as face fara voi dragilor si va multumesc din suflet ca mi-ati amintit ca una din valorile fundamentale in viata mea, pe care o pretuiesc mai mult decat orice pe lume este prietenia adevarata.

Da, trece inaintea oricaror relatii sentimentalo-erotice si uneori umple un gol pe care nici propria familie nu il poate umple (rog verii si verisoarele sa nu dea tare si sa nu se bosumfle...ei stiu ca inainte de a imi fi rude imi sunt prieteni).

Mai mult chiar, niste persoane de la care nu ma asteptam, ce nu imi sunt prieteni mie si despre care am crezut altceva mi-au demonstrat in seara asta ca au suflet, minte si stiu sa valoreze prietenia. Si lor trebuie sa le multumesc din suflet.

Inchei rapid (doar nu vreau sa ma lungesc inutil si sa devin iar plicticoasa ;) ). Diger inca neste pietre inghitite cu polonicul in ultima vreme si incerc sa imi gasesc linistea pierduta pe undeva pe drumuri de tara. Ma tot gandesc de vreo cateva zile sa fac un inventar al oraselor vazute in vara asta si sa va povestesc cam ce senzatie mi-a lasat mie fiecare (cu poze exemplificatoare bineinteles) dar uite ca senzatiile si sentimentele se amesteca, vin in valuri distrugatoare peste mine si imi e greu sa privesc obiectiv sau macar detasat in starea actuala. Se pare ca faptele bune nu raman nepedepsite si facerea de bine...stiti voi. Ori poate ispasesc pacate ?! Cine stie, poate fi si asa si asa...dar nu e usor deloc.

Prin urmare, ne citim curand....cat mai curand sper eu.

2 comentarii:

  1. @boss: gura mea de aer ! Hai ca usor-usor om reusi sa mutam si camionul ala parcat atat de confortabil pe pieptul meu.

    RăspundețiȘtergere

Sa comentam deci impreuna...