Orasele patriei

Desi nu prea mai am nici o tragere de inima si sunt si convinsa ca nu va prea impresiona sau ajuta la ceva, pentru ca va tot amenint de atata vreme, in sfarsit, iaca orasele vizionate vara asta dar nu in ultimul rand parerea si senzatiile mele trecand sau bantuind (o sa vedeti ca in unele cazuri termenul este foarte potrivit) prin-transele (asa s-o fi scriind ?.

Prin urmare:

Oradea - curat si frumos. O cetate mare cu istorie spectaculoasa, in curs de a fi renovata. Cand va fi gata va fi un asezamant cultural interesant. Pana atunci....usor saracacios si murdarel dar nu ma indoiesc ca in cativa ani va fi spectaculoasa (cetatea). Orasul aproape gol (sa fi fost vorba de faptul ca am ajuns eu acolo duminica dimineata ?), aerisit.


Medias - superb, vechi, mult mai interesant ca excesiv promovata Sighisoara, unul din multele orase-cetati din zona (judetele Brasov, Sibiu, Mures - S). Curat, micut, zona veche a cetatii separata de zona noua cu blocuri gri dar "cumintele". Oameni ce vorbesc cu un accent ciudat (nu, nu unguresc !), destul de dificil de inteles pealocuri. Binisor sustinut turistic (un punct-doua de informare turistica si o librarie binisor dotate, turisti de toate natiile curiosi si aparent incantati). O singura chestie ciudata: zona veche - "cetatetea" pare locuita de...vampiri - rece, ciudata ("spooky"), locuitori cu alt temperament. De fapt toata "enclava saxona" din Romania are acelasi aer.

Targu Mures - eeei, frumoasa poveste. Oras "secuiesc" (?!) extrem de bine conservat, renovat, pus in valoare. Nu ratati Palatul Culturii - localnicii romani, sasi sau unguri se mandresc cu el pe buna dreptate. Centrul vechi superb, 3 catedrale crestine in aceeasi piata...orecum. Cetatea frumoasa, renovata si folosita in prezent. Aici se pare ca ei au reusit ce se incearca si la Oradea. In cetate functioneaza un teatru, muzeul orasului, pe langa biserica (saxona, cu ogive cum altfel) folosita de ritul reformat in prezent.



















Sfantu Gheorghe - oras maricel si curat (asa mi s-a parut mie). Linistit, pe alt ritm....secuiesc deh.



Piatra Neamt - oras moldovenesc frumos, pitoresc, foarte curat si intretinut. Tele-gondola cu panorama foarte foarte frumoasa, partie de schi cu nocturna, intre munti (strategic asezat, nu ?), inconjurat de lacuri. Zona noua (sa fie de prin anii '50 - '60 asa,cel putin cea centrala) foarte frumoasa.Investitii solide in zona, economie dezvoltata (oras bogat), oameni blonzi si cu bun simt (chiar de-s moldoveni hehehe).









Suceava - ciudat oras moldovenesc, prost semnalizat rutier si intortocheat. Cu localnicii se comunica greu si pricep si mai greu ce ti-ai dori si unde vrei sa ajungi. Celebra cetate oarecum bine conservata si introdusa civilizat in circuitul turistic. Nimic impresionant sau spectaculos in oras. Zona insa, si mai ales drumul spre Vatra Dornei, absolut spectaculoasa ca si drumul in jos spre Bistrita si Borsec. Extrem de mediatizata regiune a manastirilor din Moldova, o arie super aglomerata, intesata de hoarde de turisti ce au distrus probabil farmecul locurilor si linistea locasurilor de cult cu pricina. Dintre manastiri n-am ajuns decat la Voronet dar am fost in Fundu' Moldovei :):







Craiova - la sugestia unei cititoare binevoitoare (vezi comentariile)am realizat in ce eroare grava si rusioasa ma aflu in ceea ce priveste orasul... In apararea mea nu am avut de spus decat ca sunt subiectiva, superficiala si dependenta de subiectivisme de neiertat. Promisiune ferma: sa revin cu deschidere si curiozitate maxima in oras.

Caracal - eeei da, am si innoptat o data acolo. Nu, nu se ia nimic iar "legenda" nu e mai adevarata acolo decat in alte orase din zona sau judet. In tot cazul, mai putin adevarata decat in Craiova. Altfel, oras vechi si frumos, cu ceva cladiri vechi si frumoase, cu un teatru national renovat si frumos luminat. Cu vreo 2-3 hoteluri mari si late - unul vechi al Primariei in centru si unul-doua moteluri la iesire pe DN.

Brasov - il cunoasteti cu totii...nu ar mai fi mare lucru nou de spus despre el. Daca ajungeti acolo merita sa mancati la deja celebrul "Ceas rau". Aaaa...au schimbat sensurile de mers si au resistematizat circulatia in tot orasul. Cred ca ar trebui sa functioneze dar daca nu sunteti obisnuiti cu marile bulevarde de cateva benzi cu sensuri unice va veti invarti putin.

Cluj (suburbiile Clujului mai exact) - multi dintre voi ati vazut Clujul. La mine amintirile dateaza de cativa ani. Am vazut acum si suburbiile. Fratilor, Bucurestiul si salba de foste sate devenite cartiere de vile si beton sunt un kitch mizerabil si saracacios. Clujul are o salba superb asezata (intre dealuri) de cartiere si zone cu vile, in padure, unele opulente, altele discrete dar cu bun gust si un aer de retinere ardeleneasca speciale. Nu ratati daca ajungeti in zona pensiunea Tamas din Savadisla. Spectaculos si linistit, merita sa innoptati acolo ca alternativa.

Sibiu (in trecere) - nimic special de remarcat. Trecut pe acolo in drum spre Marginimea Sibiului si satele - statiuni din zona. Acolo merita mers si vazuta zona (Marginimea). Unele sate au un aer arhaic absolut special. Peisajele si natura din zona neasteptat de frumoase, la fel si incarcatura istorica si chiar semnalizarea turistica. Prietenii stiu despre ce vorbesc :).

Calarasi (si zona Ostrov) - fost oras muncitoresc, actualmente mic si saracut oras de provincie. Natura in imprejurimi spectaculoasa si bogata daca ne referim la satele din jur si daaa...agricultura, pescuit. Prin urmare orasul in prezent nu pare a fi mai mult decat o capitala de judet cu economie eminamente agricola. Nimic vechi sau spectaculos la el, cel putin din ce am reusit eu sa surprind. Zona Ostroavelor insa, pe langa Dunare si Borcea...hm...ce sa va zic...merita explorata un pic. Sau oare pentru ca am eu radacini si rude in zona sa ma simt ok acolo ? Cine stie ?


Buzau (in trecere) - frumos, linistit, foarte curat. Vazut rapid, din mersul masinii, aparent infloritor si bogat.

Focsani (deasemenea in trecere) - asemanator cu Buzaul. Nimic in plus de spus, decat ca au la hipermarketuri pe la periferie....wow...la fel de multe ca Bucurestiul.

Pitesti (deasemenea in trecere.... am incercat rapida dar nu prea mi-a iesit) - deasemenea curatel si linsitit dar extrem, extrem de prost semnalizat. Ai mari sanse, desi ai trecut de zeci de ori pe acolo sa te pierzi la iesirea / intrarea de pe autostrada. De fapt multe din orasele vazute vara asta mi-au lasat o impresie total, dar total diferita de Bucuresti sau cum se spune ca ar trebui sa arate marile aglomerari urbane. Aerul curat (daaa, mult mai curat decat capitala noastra superba) si relaxat se simte peste tot.

Fieni si Pucioasa (ar fi la pachet pe acelasi drum spre munte si Moroieni). Fieni-ul, oras cu vechi cartiere de case. Daca adaugi la "pachetul" zonei si Pietrosita, obtii un sir de orasele si comune ce in alte vremuri si in alt context ar fi putut concura cu mare, mare succes "Valea Prahovei".

Campulung Muscel - V-am mai povestit de el. Orasel plin de farmec, vechi si pitoresc, burghez, linistit si cu un aer de cultura si traditie populara romaneasca autentica. Cladiri vechi, muzeu de istorie mare in centru, personalitati culturale cu originile acolo destul de multe. Zona superba intre dealuri, concurenta serioasa pentru Sinaia (chiar si in preferintele unor membrii ai Casei Regale a Romaniei in sec. XVIII - XIX). Manastiri si obiective turistice (inclusiv trasee "montane" si cabane / pastravarii) multe in zona (manastirea Namaiesti, Corbii de Piatra, manastirea Aninoasa sau Robaia, cabana Voina si toate pastravariile din zona, suburbiile Bughea de sus si de jos si fostele bai termale).

Targoviste - Cum era sa uit oraselul asta, fosta capitala de Regat. Cochetel, vechi, cu pretentii mic burgheze. Un pic mai incolo de intrarea dinspre Bucuresti, nu ratati carciuma cu specific oarecum italienesc, acceptabila ca nivel al serviciilor, calitate a mancarii si public ce il frecventeaza. In rest, valoarea istorica, monumente si vechime...le cunoasteti deja.

Curtea de Arges - Deasemenea oras istoric, capitala de Regat si ea la vremea ei. Manastire si monument extrem si excesiv expusa macelului turistic local. Kitch, bazar, lume multa. Interesanta carciuma cu specific oarecum sarbesc din urbe (o gasiti semnalizata si pe stalpi pe DN si DJ din zona). Spun "oarecum" intrucat nu se ridica la nivelul ultra cunoscutei "taverne" din Sinaia si Bucuresti. Orasul un pic mai putin stralucitor si elegant ca Targoviste.

Videle - mic si ciudat. Special prin locuitorii lui (cel putin din povesti). Oras mic de "Teleorman" dar aici ma abtin caci pot deveni extrem de subiectiva si sunt influentata de localnici ;).

Rosiorii de Vede - oras de provincie foarte mic, cu maxim 2 restaurante deschise sambata seara (?!).

Turnu Magurele - mic oras de provincie, cu aer linistit dar saracacios. Ceva plaja / faleza pe Dunare, peisaj frumos vis-a-vis la vecincii bulgari (sic !).


N-am ajuns sa vad si tare mi-as dori: Timisoara, Arad, Iasi (vazut acum ani multi insa), Baia Mare (vazut tot acum vreo 4-5 ani) dar heey, cine spune ca zilele au intrat in sac ?

Ordinea redarii este absolut aleatoare. Nici o legatura cu geografia, cronologia drumurilor sau traseele alese. Am trecut impresiile si orasele fix asa cum mi-au venit in minte (poate analizeaza cineva si gaseste vreo explicatie psihologica, dar eu va jur ca nu vad). Acum realizez ca nu am poze de peste tot...ba chiar foarte putine, asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant si sa incercati sa va duceti voi insiva sa vedeti daca am dreptate :)! Mai incerc sa descarc si triez in zilele de urmatoare asa ca asteptati-va si la cate un later-edit cu poze.

Ma iertati daca v-am plictisit sau consideratiile nu vi se par realiste si digerabile. De acum ma intorc la indeletnicirile mele normale de timp liber si redevin cea pe care o cunoasteti voi.

De la maestrii

Joe Cocker - Unchain My Heart
Asculta mai multe audio Muzica

LATER EDIT: Eliminati toxicitatea in viata voastra !

M-am inscris in miscarea de rezistenta

Dap, am gasit link-ul pe blogul lui Mircica Badea, am dat click aici, am citit si m-a tentat.

Cum ar spune Mircica, m-am bagat si eu.

Prin umare de acum veti gasi in dreapta blogului meu un link permanent.

Cheia si reactia chimica

Astazi, reluand un mail al unui coleg (o recomandare de cursuri NLP) am dat in finalul unui mail peste citatul de mai jos:

"The meeting of two personalities is like the contact of two chemical substances: if there is any reaction, both are transformed." - Carl Gustav Jung

Desptept baiat Jung asta. M-am gandit sa ii "luminez" si pe altii, instantaneu si cu spam-uri pe sms :).

Nici nu imi imaginam ce poveste spectaculoasa de aplicare concreta (ca tot ma conversam astazi cu acelasi coleg), faptica, in viata de zi cu zi voi afla mai pe seara.

Se face ca unii dintre noi "vad", au cate o cheie in cate o situatie delicata, disperata, diferita. Se face ca cei ce au aceste chei trebuie sa isi calce pe principii, sa isi asume riscuri cateodata si din chestia asta sa iesa absolut transformati. Si cand vezi in jurul tau oameni nemultumiti, incrancenati chiar de par indreptatiti sa fie asa, in mare pericol de a isi pierde din valori si seninatate, trebuie sa le oferi solutia salvatoare si sa le propui si modul in care pot rezolva nemultumirea. Dar asta nu se poate intampla decat daca exista "reactie" intre incrancenati si vizionarii detinatori de "chei", nu-i asa? In final ambele "substante" ce au reactionat se gasesc profund transformate. Iar detinatorii cheii, simpli catalizatori aparent, foarte rar reusesc sa ramana neutrii si sa se regasesca fix in aceeasi forma la sfarsitul reactiei chimice. Pe usile deschise cu cheile lor pot intra si ei cateodata....

Alta problema cu "reactivitatea" dintre 2 "substante" ar fi rezultatul transformarii. Asa ajungi sa te transformi din acid in baza, din baza in sare sau sa te "acidizezi" neasteptat si necontrolat.

Pe scurt: degeaba te plangi si ceri solutii la problemele tale, profunde si sacaitoare, celor dragi din jurul tau. Solutia si cheia este intotdeauna cea pe care o simti tu, sau cea pe care un "catalizator" real ti-o ofera. Fiecare venim in relatii, prietenii si interactiuni cu experienta proprie, cu propria "aciditate" sau "neutralitate".
Daca insa te inraiesti si incrancenezi pornind de la parerea celor din jurul tau, ajungi sa fii transformat, uneori chiar si numai temporar in alta "substanta" iar celelalte "substante" din viata ta sa nu te mai recunoasca, sa devina neutre la actiunea ta, sau chiar sa produca "reactii de respingere".

Ce e de facut atunci totusi, caci singuri nu putem "reactiona" si trai ?

Pai in primul rand sa intelegi ce tip de "substanta" esti, sa accepti schimbarea (doar asa poti si evolua nu?), sa creezi in jurul tau mediul propice reactiilor pozitive (oare exista asa ceva ?) si mai ales sa alegi catalizatorul potrivit.

Eu una abia astazi am constientizat cat te poate transforma reactia chimica cu "substante concentrate". Si nu mi-a placut foarte tare. De acum incolo voi incerca sa controlez eu reactiile si sa ma duc numai in directia in care propria concentratie si esenta ma va indruma.

Astept de la cei dragi din jurul meu sa inteleaga si accepte asta, sa se imbogatesca incercand sa ma inteleaga, nu sa ramana neutrii :).

Everyday I have the blues !

Thrill is gone
Asculta mai multe audio Muzica

Ma mai suportati mult asa depresiva ??? Sa mai sper oare ca trece si situatia se va insenina vreodata ???


Everyday I have the blues
Asculta mai multe audio Muzica

Nu mai bine asa ?


Concentrati in metropole
Asculta mai multe audio Muzica

Poate schimbam ceva in noi

Am gasit povestea lui Florin la Tudor Chirila pe blog.

Cine vrea sa-l ajute poate trimite un email la nudoarcuvinte27(at)yahoo(punct)com

Poate va misca si pe voi.

Comunicare(a)

Sunt abia ajunsa acasa de la o sindrofie - filiala romaneasca a unei mari banci transnationale a implinit 15 ani pe la noi.

M-am simtit ciudat la receptia respectiva. Nu este lumea mea aia.
Nu, nu, nu lumea profesionistilor, a micilor functionarasi in costume gri sau bleumarin cuminti si ieftine. Tocmai...asta e lumea mea. Lumea mea NU este cea a masinilor opulente, a costumelor scumpe si accesoriilor luxoase. Lumea mea NU este cea a bancilor elitiste si fitzoase. Desi nu ma dau in vant dupa industria in discutie (bancara), cu tot respectul cuvenit, banca impricinata e una din cele mai solide si profesioniste din domeniu. Tot respectul pentru profesionismul lor si mai ales pentru oamenii care lucreaza acolo. Ba mai mult chiar,evenimentul - impecabil organizat, cu bun gust si discretie, minimalist (mai de criza asa), elegant si detasat.

Eu vorbesc acum de "mediul social", de "clasa / clasele sociale" de acolo. Nu mai stiu care imi e locul printre ei in ultima vreme si imi este din ce in ce mai clar, cu toata detasarea si obiectivitatea de care pot da dovada acum, ca, este destul de probabil sa imi fi ratat si viata personala si cea profesionala, dupa criteriile "lumii / lumilor alora".

Am aflat cu durere, discutand cu o persoana pe care mi-a facut mare placere sa o revad dupa ani (ne mai intalnim pur intamplator odata la 2,3 ani) ca sentimentul ratarii bantuie in ultima vreme printre toti si ca toata lumea e apasata de sentimentul desertaciunii. In mod "evident" (?) daca nu ai afacerea ta si cateva milioane de euro in cont, degeaba ai trait pana la varsta asta. Si toate astea spuse senin si detasat. Imi venea sa urlu si sa intru in pamant in momentul ala, caci persoana care imi explica asta avea o viata personala dar si profesioanala care nu se putea compara cu a mea. Eu pe langa scenariile descrise sunt inexistenta, sunt irevocabil si definitiv Ratata perfecta (CU MAJUSCULA) !!!

Ajung acasa si citesc asta la Mana Ciutacu.


Acum, eu ce mai pot zice ? Asa m-am simtit o mare parte din seara asta.

Locul asta din spatiul virtual, numit "blog" e oglinda mea, o expunere extrem de exhibitionista a gandurilor dar mai ales a sentimentelor mele. Da simt nevoia, cateodata, ca intr-un strigat de disperare ce apasa din ce in ce mai greu pe pieptul meu, ca un camion parcat acolo, uitat si deja adancit in asfalt, sa "ies din paranteze", pentru cine are curiozitatea dar si bunavointa sa ma vada. Da, devii expus si vulnerabil, dar ai un loc al tau pe care oricine e liber sa il viziteze sau nu. O vitrina a gandurilor dar si a sufletului propriu. Nu vizezi si nu te adresezi nimanui.

Multi se vor folosi de expunerea ta sa iti faca rau, sa te raneasca teribil si ce este mai rau, fara motiv si fara a castiga nimic. De aici apelul meu natural dintr-un post anterior catre cei care nu au legatura cu mine si nu ma cunosc sa abandoneze locul virtual, auto-proclamat privat, pe care vreau sa il pastrez liber si public in continuare, in ciuda optiunilor de protectie si securitate disponibile.

Usor, usor am inceput totusi sa cenzurez mesajul si informatia de aici. Am multe de povestit si descris, mai ales despre "lumea" careia cu siguranta nu ii (mai?) apartin, dar cum mi s-a cerut explicit si vehement, NU POT SCRIE NIMIC despre lucrurile astea. Multi s-au simtit cu siguranta vizati si expusi, evident deloc mandrii de ei insisi.

Aflu insa cu surprindere ca mesajul meu ajunge adesea la cititor complet distorsionat, ba chiar fix opus a ceea ce vreau sa comunic si asta ma blocheaza teribil. Cum se poate ca cineva sa descrie detasat si cu bunavointa lucruri profunde, cateodata triste, cateodata vesele din lumea ce il inconjoara, cum se pot face declaratii publice pline de vulnerabilitate si fragilitate si la presupusii "adresanti" sa ajunga fix mesajul opus? Cum se poate ca cei mai destepti si profunzi dintre noi sa blocheze comunicarea in halul asta? Cum pot oameni minunati si sensibili trage concluzii si eticheta doar citind blogul cuiva, fara a asculta, fara a incerca sa cunoasca, fara a fi macar curiosi si receptivi la ce e in capul omului ala, fara a ii da sansa sa se exprime ? Sau oare sunt eu atat de haotica in exprimare incat TREBUIE sa ma las de scris si expus public ORICE IDEE sau SENTIMENT ?

Mi s-a reprosat de curand ca zbier public ca ma doare, ca sunt ranita sau profund dezamagita. Dar oare cui datoram "discretia" ? Cum poate afla lumea ca ai un cutit in inima daca nu il arati, daca nu anunti macar ? Ce e rau in a avertiza lumea ca ai o greutate in respiratie si gandire si ii rogi sa aiba putin ingaduinta sau poate...daca asa considera...sa te ocoleasca? Cum se poate simti cineva profund ranit sau jenat de durerea altuia, va rog explicati-mi si mie ca ceva pare sa imi scape ireversibil ! De ce este rau si nefiresc sa spui public ca te doare ceva (in afara de riscanta expunere aratata mai sus) ?

Inainte de a fi bancheri, functionari saraci in costume ponosite, antreprenori mai mult sau mai putin bogati, ingineri, strungari sau valeti in parcare suntem cu totii suflete. Si cu sufletele oamenilor nu e bine sa te joci...nicaieri si in nici o privinta, nu-i asa ?

Unele suflete ni se apropie si daruiesc. Tentatia de a ne juca si de a nu le aprecia e mare, dar nu ar trebui uitat ca e datoria noastra sa nu le calcam in picioare. De multe ori nici nu realizam ca o facem, nu putem accepta asa ceva despre noi.

De aceea, public, acum si aici, de dragul deblocarilor in comunicare si receptarii tuturor mesajelor mele asa cum sunt expuse vreau sa cer iertare tuturor celor ce s-au simtit vreodata atinsi si raniti de povestile mele, de locul si demersul asta numit "blog PERSONAL". In marea majoritate a timpului stiu ce spun si imi asum afirmatiile iar cand nu anticipez consecintele, Dumnezeu stie ca eu sunt cea care le trage si sufera cel mai tare. Cine ma cunoaste bine si ma accepta in halul in care sunt, stie ca tot ce spun vine din suflet si sunt trairi din cele mai autentice. Nu dramatizez, nu exagerez si ma obiectivizez cat ma duce pe mine capul.

Cu ingaduinta voastra,

L.

Concluzia drumurilor mele prin tara de vara asta

Parazitii - Mesaj pentru Europa
Asculta mai multe audio Muzica

Vorbesc foarte serios....Oameni buni, mergeti prin Romanica !!! Eu una nu prea mai am cum....dar vine ea si vara viitoare si un eventual concediu.

PS: Subscriu intru totul, mai putin partea cu atitudinea fata de gay. Pledarea pentru decenta si lipsa expunerii publice insa ramane...si nu trebuie redusa doar la comunitatea gay. Cei ce ma cunosc stiu ca am / am avut prieteni gay care mi-au fost dragi, pe care i-am inteles si cu, care am petrecut clipe minunate. Sunt oameni ok, normali, decenti, cu bun simt si oarecum jenati si ei de circul public al unora. Ce fac baietii de la Parazitii insa e un pic discriminatoriu si dur. Doar acolo ei gresesc !

PPS: Ascultati pana la sfarsit. Comentariul de final este definitoriu....:)))

Prieteni

Nu e o dizertatie pe tema libera sau vreo filosofie extraordinara.

Vreau doar sa le multumesc ca exista in viata mea si ca ma iubesc. Si eu ii iubesc din tot sufletul meu spart in saptesprezece in momentul asta.

A fost o vreme (de curand chiar) cand incepusem sa cred, din motive pe care nu am sa le expun aici, ca nu exista loialitate, afectiune reala si acei prieteni pe care i-ai putea suna in miez de noapte sa te scoata din sant (Doamne fereste!).

Ei bine, ieri si astazi mi s-a demonstrat contrariul si pentru asta tin sa le multumesc din suflet persoanelor in cauza (se stiu ei!).

Nu stiu ce m-as face fara voi dragilor si va multumesc din suflet ca mi-ati amintit ca una din valorile fundamentale in viata mea, pe care o pretuiesc mai mult decat orice pe lume este prietenia adevarata.

Da, trece inaintea oricaror relatii sentimentalo-erotice si uneori umple un gol pe care nici propria familie nu il poate umple (rog verii si verisoarele sa nu dea tare si sa nu se bosumfle...ei stiu ca inainte de a imi fi rude imi sunt prieteni).

Mai mult chiar, niste persoane de la care nu ma asteptam, ce nu imi sunt prieteni mie si despre care am crezut altceva mi-au demonstrat in seara asta ca au suflet, minte si stiu sa valoreze prietenia. Si lor trebuie sa le multumesc din suflet.

Inchei rapid (doar nu vreau sa ma lungesc inutil si sa devin iar plicticoasa ;) ). Diger inca neste pietre inghitite cu polonicul in ultima vreme si incerc sa imi gasesc linistea pierduta pe undeva pe drumuri de tara. Ma tot gandesc de vreo cateva zile sa fac un inventar al oraselor vazute in vara asta si sa va povestesc cam ce senzatie mi-a lasat mie fiecare (cu poze exemplificatoare bineinteles) dar uite ca senzatiile si sentimentele se amesteca, vin in valuri distrugatoare peste mine si imi e greu sa privesc obiectiv sau macar detasat in starea actuala. Se pare ca faptele bune nu raman nepedepsite si facerea de bine...stiti voi. Ori poate ispasesc pacate ?! Cine stie, poate fi si asa si asa...dar nu e usor deloc.

Prin urmare, ne citim curand....cat mai curand sper eu.

We ... pe vine !

Duce-ti-va la Leonard Cohen in seara asta, daca aveti cum. Bilete cred ca s-ar mai gasi...compania...incep sa cred ca nu prea conteaza.

Din pacate eu il voi rata din motive pe care nu le voi expune aici. Ma asteapta un we si o perioada extrem de grele....

Tot we asta e si controversatul "Tuborg Green Fest" . Si pe asta mi-e teama ca o sa-l ratez...dar deh, asa e ... cand omul isi face ceva cu mana lui, se cheama lucru manual.

Hai sa aveti un we linistit !