Liniste

In seara asta mi-am reamintit un lucru salvator pentru mine - faptul ca iubirea este de mai multe feluri, vine in diverse forme si manifestari. De multe ori gresim si confundam iubirea cu dorinta, cu ambitia si nevoile noastre acute, cu lipsurile si frustrarile ce striga sa fie satisfacute. De multe ori nevoia de afectiune si atentie acoperita temporar si palid, dar nu mai putin autentic cu picaturi si momente frumoase, primite in dar, ne fac sa confundam lucrurile si sa speram ca ne-am reparat sau umplut definitiv golurile sufletului.

Adesea confundam "suferinta din iubire" cu suferinta din "amor", dorul autentic si binecuvantat cu orgoliie ranite si atunci sentimentul goliciunii ne copleseste. Atunci ne agatam cu disperare si durere de orice semn, gest si fir de ata. Atunci ne strigam nevoile si durerile pe toate drumurile si facem...zgomot. Zgomotul acopera cuvintele, ascunde lucrurile din jurul nostru...ne face sa ne pierdem si mai mult. Uitam ca ne iubim si sa ne iubim parintii, prietenii sau copii atunci cand suferim si suntem lipsiti de dragostea frivola, cand dorinta sau ambitiile noastre nu isi gasesesc raspuns sau satisfactie imediata sau cand suntem indepartati si considerati inutili in cate un context social si profesional, absolut irelevant.

Cred ca atunci ar trebui sa ne amintim definitia iubirii din epistola catre Efeseni. Nu am gasit-o rapid in seara asta online, dar promit sa revin cu citatul curand.

Prin urmare, solutia universala ce rasare firesc pare a fi numai LINISTEA. Daca facem liniste vom auzi ce ne spun cei dragi din jurul nostru, vom distinge iubirea si lucrurile "in firea lor" din jurul nostru si ne vom putea ridica si continua viata cu demnitate si curaj.

Deunazi am gasit undeva un citat din Sf. Vasile cel Mare:

"Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-a dat uzul vorbirii, ca să ne descoperim unii altora simţămintele inimilor, si, datorita naturii noastre comune, să facem cunoscute celorlalti oameni gândurile noastre, dându-le la iveală ca din niste cămări ascunse ale inimii. Dacă am fi alcătuiti numai din suflet, ne-am inţelege unii cu altii numai prin gândire; dar, pentru ca sufletul nostru işi zămisleste gândurile in ascuns in trup, ca sub o perdea, este nevoie de cuvinte si de nume ca să facem cunoscute cele aflate in adâncul nostru. Când gândirea noastra e rostită, atunci este purtată de cuvânt ca de o luntre, străbate aerul si trece de la cel ce grăieste la cel ce aude. Dacă e tăcere adanca si liniste, cuvantul poposeste in urechile ascultatorilor ca intr-un port linistit si nebântuit de vânturi: dacă insă zgomotul făcut de ascultatori suflă impotriva lui ca o furtuna cumplită, atunci cuvantul naufragiază, risipindu-se in aer.
Faceti asadar, prin tăcere, liniste cuvintelor mele. Poate că vă vor parea folositoare unele din gândurile aduse de cuvintele mele.
Greu de prins este cuvantul adevărului si lesne poate scăpa celor ce nu sunt cu luare-aminte."..(Omilia a III a).

In seara asta mi-am regasit linistea. Pentru prima oara de multa vreme mi-am reamintit ce e caldura, sprijinul si intelegerea. Nu pot spune ca nu ma asteptam sa o gasesc in locul in care am regasit-o dar cu siguranta nu intr-un moment greu si dificil. E bine sa stii ca poti primi si oferi ajutor si sprijin, e bine sa iti amintesti ca exista diferite feluri de iubire si ca exista oameni ce nu se pierd in zgomot chiar si cand sufera profund. De fapt cred ca cel mai bun lucru pe care il poti face sa ajuti un om care sufera este sa ii respecti dureerea prin LINISTE, sa ii oferi putina liniste de la tine daca ai.

Si daca s-a facut liniste in sufletul si mintea mea...era firesc sa am revelatii si sa vad brusc intimitatea, dragostea, gesturile mici si tandre in cu totul alta lumina. Incep sa constientizez ce se intampla cu mine...si este spectaculos de bine ! Incep sa vad de ce sunt inconjurata si pentru ce ma lupt in zgomotul suferintei mele.

LATER EDIT: De doua seri incerc sa dorm fara TV-ul deschis...cum fac eu de ani de zile (deh, semn de insingurare si alienare...) si ghici ce ? Am visat: frumos, linistit, real, odihnitor (da ciudat nu?) ! Nu am retiut visul de joi noapte dar stiu sigur ca azi noapte navigam pe un lac mic, prin ape murdare si tulburi, cu o barcuta mica, ca am ratat venirea la cheu prima data, ca am mai dat o tura si pana la urma am reusit sa cobor de pe barca pe uscat.... Ce o fi insemnad habar n-am...dar stiu ca atunci cand dorm cu televizorul deschis nu visez niciodata....