Da, da...rar pe aici...dar anuntat si din motive subiective dar intemeiate (prietenii apropiati stiu de ce ) !
Intre timp, dupa un Bob Dylan nesavurat suficient de mine, in seara asta continui pe Highway to hell, la Aerosmith, cu multumiri colegei care m-a impins sa imi achizitionez biletul pe Gazon B in ultimul moment si care ma taraste dupa ea :) !
Let's see how "Pink" can we get...! Better than blue obsession anyway :))!
In tot cazul, next stop (dupa seara asta, pe care sincer o astept cu o nerabdare surprinzatoare) - SONISPHERE - TUBORG GREEN FEST ! Da, da....Manowar, Metallica (wow !) si Rammstein !
Deasemenea mai noii sau mai vechii prieteni care stiu citi romana ar trebui sa inteleaga fenomenul "heavy" din cercurile in care se invart, sau de nu, le explic eu in persoana....inca si inca o data ! Chiar si pentru superba fiica a lui Steve si din respect pentru ce a putut "produce" individul in viata personala (desi habar n-a avut ani buni....subiect si poveste destul de sensibila pentru mine ;) ) si tot ar merita sa fie acolo in seara asta ! In tot cazul povestea cu Liv, si paternitatea descoperita tarziu, pe mine m-a amuzat de la inceput: cum sa nu te prinzi cine e "tati", stiind cate ceva din viata mamei si cu o asemenea asemanare fizica ??? Inca o dovada ca legile genetice se dovedesc imposibil de ignorat ! Exista o singura metoda de a le evita: pur si simplu nu te incurci cu cine nu trebuie sa ai de a face ;) !
In cocluzie: deseara - gazon B, Zone Arena (acceptabila ca locatie de concerte, daca nu ar fi intr-un cartier prin care nu mai vroiam sa trec o vreme):
Se afișează postările cu eticheta Din timpul personal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Din timpul personal. Afișați toate postările
vineri, 18 iunie 2010
duminică, 16 mai 2010
Highway to hell
Asa ma simt deja de mai bine de un an....si culmea, in ultimele 2 luni acul de la acceleratie a sarit muuult peste ce putea motorasul meu sa duca.
In tot cazul, in seara asta ne dezlantuim....sa stie toata lumea !
Daca vremea e cum se arata acum.....we will rock ! Da, da, da.....soarele iese si viata va fi aceeasi cursa nebuna....indiferent de care ne e destinatia !
'cause we're back....back in black :
In tot cazul, in seara asta ne dezlantuim....sa stie toata lumea !
Daca vremea e cum se arata acum.....we will rock ! Da, da, da.....soarele iese si viata va fi aceeasi cursa nebuna....indiferent de care ne e destinatia !
'cause we're back....back in black :
duminică, 25 aprilie 2010
vineri, 8 ianuarie 2010
Cadou de ziua ta
Ei da, si fuse si ultima sarbatoare din sirul romanesc crestin al "Sarbatorilor de iarna".
Multumesc din suflet celor care si-au amintit ca sunt "Ion" chiar si neprincipal si au vrut sincer si curat sa imi spuna de bine. Am un numar semnificativ de "Ioni" si in familie si intre prieteni, pe care poate daca ma mai tin curelele i-oi sarbatori cu drag si din suflet we asta ! Ei stiu oricum ca ii iubesc si ne putem paragheli oricand :) !
Si daca tot ma simteam "Ion" (ca asa scrie si in buletinul din dotare), desi neprincipal,m-am crezut sarbatorita. Nimic mai gresit sau mai periculos ! Cadouri venira ele ceva, ceva ....urari ohoho.... ! Problema ar fi ca otrava ce imi bantuie viata de prea multa vreme, desi am crezut-o absolut neutralizata in 2010 si mi-am jurat sa o elimin definitiv, a revenit cu o forta distructiva uimitaore si ca orice drog si dependenta care bantuie cu simt de raspundere si hotarare, mi-a oferit ca in spotul cu licitatia flaconului de medicamente: una bucata noapte nedormita si pastile lasate sa otraveasca incet si sigur muuuulta vreme de acum incolo, una bucata criza de bila, cantitate impresionanta de neuroni macelariti cu cruzine, de foarte mare necesitate pentru mine in perioada asta la munca.... Dar, munca ne trebuie noua ? Nu, nu, nu ! Circ, paine ! Ne hranim cu ura, razbunare, fie ele si gratuite si directionate gresit ! Sunt sentimente autentice, puternice, vii care ne scot din letargie !
Prin urmare, vine we, am tone de treaba, un ficat facut bucatele si culmea nu de bautura si petreceri. Un suflet catranit, vanat-albastrui, batut bine si fezandat de la inceput de an, dar nu oricum: DE ZIUA MEA...DA, DA ! (vorba baietilor de la "Parazitii"). Dar, sa fim optimisti si mai ales altruisti. Traiasca binele celui de langa noi, suntem crestinii smeriti si perfecti!
Eu mi-am incalcat deja 80% din rezolutiile si dorintele pe 2010... Voi ?
Traiasca 2010, a inceput in forta !
LATER EDIT: 80% din rezolutiile "personale" .... dar hai sa zicem ca eram suparata si sub impresia unor momente tensionate si ar fi numai 70%.....Poate recuperam pe parcurs si 2010 nu va fi asa oribil...Oricum nu poate fi mai urat ca 2009, aici trebuie sa fiu de acord cu toti cunoscutii care injura precedentul si nefericitul an trecut. In tot cazul am simtit nevoia sa va spun in incheiere, si cu intarziere ca e vorba de viata "personala" (care ?! :) ) si ca profesional inca plutesc...adica chiar incep sa am vant in panze ! Doamne ajuta :) !
Multumesc din suflet celor care si-au amintit ca sunt "Ion" chiar si neprincipal si au vrut sincer si curat sa imi spuna de bine. Am un numar semnificativ de "Ioni" si in familie si intre prieteni, pe care poate daca ma mai tin curelele i-oi sarbatori cu drag si din suflet we asta ! Ei stiu oricum ca ii iubesc si ne putem paragheli oricand :) !
Si daca tot ma simteam "Ion" (ca asa scrie si in buletinul din dotare), desi neprincipal,m-am crezut sarbatorita. Nimic mai gresit sau mai periculos ! Cadouri venira ele ceva, ceva ....urari ohoho.... ! Problema ar fi ca otrava ce imi bantuie viata de prea multa vreme, desi am crezut-o absolut neutralizata in 2010 si mi-am jurat sa o elimin definitiv, a revenit cu o forta distructiva uimitaore si ca orice drog si dependenta care bantuie cu simt de raspundere si hotarare, mi-a oferit ca in spotul cu licitatia flaconului de medicamente: una bucata noapte nedormita si pastile lasate sa otraveasca incet si sigur muuuulta vreme de acum incolo, una bucata criza de bila, cantitate impresionanta de neuroni macelariti cu cruzine, de foarte mare necesitate pentru mine in perioada asta la munca.... Dar, munca ne trebuie noua ? Nu, nu, nu ! Circ, paine ! Ne hranim cu ura, razbunare, fie ele si gratuite si directionate gresit ! Sunt sentimente autentice, puternice, vii care ne scot din letargie !
Prin urmare, vine we, am tone de treaba, un ficat facut bucatele si culmea nu de bautura si petreceri. Un suflet catranit, vanat-albastrui, batut bine si fezandat de la inceput de an, dar nu oricum: DE ZIUA MEA...DA, DA ! (vorba baietilor de la "Parazitii"). Dar, sa fim optimisti si mai ales altruisti. Traiasca binele celui de langa noi, suntem crestinii smeriti si perfecti!
Eu mi-am incalcat deja 80% din rezolutiile si dorintele pe 2010... Voi ?
Traiasca 2010, a inceput in forta !
LATER EDIT: 80% din rezolutiile "personale" .... dar hai sa zicem ca eram suparata si sub impresia unor momente tensionate si ar fi numai 70%.....Poate recuperam pe parcurs si 2010 nu va fi asa oribil...Oricum nu poate fi mai urat ca 2009, aici trebuie sa fiu de acord cu toti cunoscutii care injura precedentul si nefericitul an trecut. In tot cazul am simtit nevoia sa va spun in incheiere, si cu intarziere ca e vorba de viata "personala" (care ?! :) ) si ca profesional inca plutesc...adica chiar incep sa am vant in panze ! Doamne ajuta :) !
marți, 17 noiembrie 2009
Targ de carte, muzica si film Kilipirim
Zilele astea eu vreau sa imi fac timp sa ajung neaparat si pe acolo.
Ba chiar sa o sa caut sa vad ce "am citit si pot da mai departe".
Ba chiar sa o sa caut sa vad ce "am citit si pot da mai departe".
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Pictura in dar
Laudabila si spectaculoasa initiativa unor prieteni vechi si buni, cu care din pacate ma vad extrem de rar de ceva vreme...
Oricum, am fost foarte impresionata de idee, cu atat mai mult cu cat ganduri similiare si idei de genul asta ma bantuie si pe mine de asta vara. Eram insa in cautarea unor modalitati de a le pune in practica...si iaca veni si solutia practica de la prieteni.
Ce pot sa spun ? Ca "great minds think alike" ....m-as repeta. Glumesc bineinteles dar eu va indemn cu mare mare drag sa aruncati un ochi si sa vedeti cum vi se pare.
Pentru institutiile beneficiare, carora proiectul le este adresat aveti acolo si formularul de contact.
Felicitari dragilor !
Oricum, am fost foarte impresionata de idee, cu atat mai mult cu cat ganduri similiare si idei de genul asta ma bantuie si pe mine de asta vara. Eram insa in cautarea unor modalitati de a le pune in practica...si iaca veni si solutia practica de la prieteni.
Ce pot sa spun ? Ca "great minds think alike" ....m-as repeta. Glumesc bineinteles dar eu va indemn cu mare mare drag sa aruncati un ochi si sa vedeti cum vi se pare.
Pentru institutiile beneficiare, carora proiectul le este adresat aveti acolo si formularul de contact.
Felicitari dragilor !
joi, 29 octombrie 2009
Dobrogea sufletului meu
Azi am prins in reluare pe TVR3 emisiunea descoperita de curand, ce se difuzeaza in principal pe TVR1.
Saptamana aceasta avem de votat intre 3 monumente din judetele Constanta si Tulcea. Detalii legate de cum si unde puteti vota gasiti aici.
Nu stiu daca ce ma leaga de zona sunt originile mele sau trairile de tinerete si explorarile cu prietenii ce au dus la descoperirea "cetatilor dobrogene", acum ani buni, cand nu erau nici pe departe in starea in care se afla acum.
Doar pana maine seara se mai poate vota asa ca va indemn cu mult drag si aplomb sa o facem. Tot acolo gasim si detaliile conturilor in care putem dona si sustine campania.
Trebuie sa recunosc ca initiativa TVR de a cumpara un format internatinal consacrat, de la Endemol mi s-a parut nu numai laudabila dar si in parte, raspunsul la intrebarile mele frustrate de pe drumuri de tara din vara aceasta. Parte din monumentele propuse spre restaurare pe site-ul dedicat le-am vazut in vara asta sau in anii anteriori. Multe altele nu sunt intrate in cursa voturilor. Unele nu sunt neaparat intr-o stare deplorabila iar popularizarea si povestirile despre ele romanului tanar aflat in fata TV-ului mi se pare extraodinara. Emisiunea similara difuzata de BBC (pe acelasi format Endemol) a facut audiente record.
Nici o zona / monument / cetate nu m-a impresionat insa cum m-a atins selectia din emsiunea de azi.
Dobrogea e inca plina de mult mai multe minunatii iar emisiunea de astazi mi s-a parut o lectie de istorie frumos spusa. Poate asa inteleg si cei ce nu simt "vibratiile" sau importanta pamantului ala arid (?! - in zilele noastre poate...), care a fost rolul Dobrogei in formarea poporului roman (asa cum o cunoastem noi, conform istoriei conventionale si oficiale). In preistorie, stramosii nostrii s-au luptat cu multe neamuri, vecine sau nu, ce isi doreau acea bucata de pamant din diverse motive.
Anul asta eu am ratat reintoarcerea la pamantul care ma incarca si hraneste in fiecare vara, am ratat intalnirea cu Ea, Marea - regina si asta aproape pentru prima data in viata mea de adult. La Enisala nu am mai fost de ani buni, dar am auzit ca s-a restaurat partial si s-au amenajat pensiuni excelente in sat. Prietenii ce au explorat cu mine zona pe vremuri sper sa citeasca si sa isi reaminteasca ce tineri si senini eram (sic!). Cu putin noroc revin in cursul zilei de maine si cu poze de atunci ...deh !
Nu am de gand sa va spun ce aleg eu si nici sa va indemn sa alegeti unul sau altul din monumente....Daca va tenteaza, votati ce vi se pare voua ca merita.
Mie s-a facut insa un dor nebun de Dobrogea vazand imaginile...
Mai e mult pana la vara ?
Saptamana aceasta avem de votat intre 3 monumente din judetele Constanta si Tulcea. Detalii legate de cum si unde puteti vota gasiti aici.
Nu stiu daca ce ma leaga de zona sunt originile mele sau trairile de tinerete si explorarile cu prietenii ce au dus la descoperirea "cetatilor dobrogene", acum ani buni, cand nu erau nici pe departe in starea in care se afla acum.
Doar pana maine seara se mai poate vota asa ca va indemn cu mult drag si aplomb sa o facem. Tot acolo gasim si detaliile conturilor in care putem dona si sustine campania.
Trebuie sa recunosc ca initiativa TVR de a cumpara un format internatinal consacrat, de la Endemol mi s-a parut nu numai laudabila dar si in parte, raspunsul la intrebarile mele frustrate de pe drumuri de tara din vara aceasta. Parte din monumentele propuse spre restaurare pe site-ul dedicat le-am vazut in vara asta sau in anii anteriori. Multe altele nu sunt intrate in cursa voturilor. Unele nu sunt neaparat intr-o stare deplorabila iar popularizarea si povestirile despre ele romanului tanar aflat in fata TV-ului mi se pare extraodinara. Emisiunea similara difuzata de BBC (pe acelasi format Endemol) a facut audiente record.
Nici o zona / monument / cetate nu m-a impresionat insa cum m-a atins selectia din emsiunea de azi.
Dobrogea e inca plina de mult mai multe minunatii iar emisiunea de astazi mi s-a parut o lectie de istorie frumos spusa. Poate asa inteleg si cei ce nu simt "vibratiile" sau importanta pamantului ala arid (?! - in zilele noastre poate...), care a fost rolul Dobrogei in formarea poporului roman (asa cum o cunoastem noi, conform istoriei conventionale si oficiale). In preistorie, stramosii nostrii s-au luptat cu multe neamuri, vecine sau nu, ce isi doreau acea bucata de pamant din diverse motive.
Anul asta eu am ratat reintoarcerea la pamantul care ma incarca si hraneste in fiecare vara, am ratat intalnirea cu Ea, Marea - regina si asta aproape pentru prima data in viata mea de adult. La Enisala nu am mai fost de ani buni, dar am auzit ca s-a restaurat partial si s-au amenajat pensiuni excelente in sat. Prietenii ce au explorat cu mine zona pe vremuri sper sa citeasca si sa isi reaminteasca ce tineri si senini eram (sic!). Cu putin noroc revin in cursul zilei de maine si cu poze de atunci ...deh !
Nu am de gand sa va spun ce aleg eu si nici sa va indemn sa alegeti unul sau altul din monumente....Daca va tenteaza, votati ce vi se pare voua ca merita.
Mie s-a facut insa un dor nebun de Dobrogea vazand imaginile...
Mai e mult pana la vara ?
luni, 26 octombrie 2009
What's love got to do with it ?
Mi s-a spus de curand ca mie imi poate iesi orice pe acest pamant si inca spectaculos...cu o singura conditie: sa nu ma implic emotional ! Sa imi suprim orice emotie si sa nu ma implic afectiv in ceea ce fac, fie la munca, fie acasa, fie in societate.
Asa sa fie oare ?
Si daca tot am inceput de ieri cu bunica spectaculoasa si talentata...sa continuam cum spune ea:
Tina Turner - What's Love Got To Do With It
Vezi mai multe video din Muzica
Asa sa fie oare ?
Si daca tot am inceput de ieri cu bunica spectaculoasa si talentata...sa continuam cum spune ea:
Tina Turner - What's Love Got To Do With It
Vezi mai multe video din Muzica
Downshifting ?
Zilele trecute am primit din nou pe email articolul asta.
Il stiam de ceva vreme dar acum a avut alta rezonanta in mine.
Deasemenea, zilele trecute, gasesc, navigand pe bloguri (de la Exarhu) povestea asta, a lui Brad Florescu. Nice, huh ?
Da, eu oricum voi folosi perioada urmatoare sa imi ocup timpul cu lucruri placute, cu hobby-ri noi, lecturi si activitati interesante dar mai ales incerc sa fac cat mai multe PENTRU MINE !!! Dezvoltare personala....da sigur ! Downshifting definitiv ? Nu stiu inca, nu pare sa mi se potriveasca totusi.
Contemplu ideea, aud pareri, incerc diverse sentimente pe tema asta dar nu ma pot hotari.
Oscilez dar inclin mai mult sa spun ca nu mi se potriveste conceptul. O viata echilibrata, cu de toate in ea, cu planurile perfect si echilibrat imbinate DINAMIC (planul profesional, afectiv-relational si personal) ar fi in opinia mea solutia salvatoare. Cat de sahtisit de munca si societatea de consum sa fii ca sa reactionezi atat de extrem ? Eu una caut si sunt sigura ca nu mai e mult si voi gasi echilibrul mult dorit.
De la voi cum se vede ?
Il stiam de ceva vreme dar acum a avut alta rezonanta in mine.
Deasemenea, zilele trecute, gasesc, navigand pe bloguri (de la Exarhu) povestea asta, a lui Brad Florescu. Nice, huh ?
Da, eu oricum voi folosi perioada urmatoare sa imi ocup timpul cu lucruri placute, cu hobby-ri noi, lecturi si activitati interesante dar mai ales incerc sa fac cat mai multe PENTRU MINE !!! Dezvoltare personala....da sigur ! Downshifting definitiv ? Nu stiu inca, nu pare sa mi se potriveasca totusi.
Contemplu ideea, aud pareri, incerc diverse sentimente pe tema asta dar nu ma pot hotari.
Oscilez dar inclin mai mult sa spun ca nu mi se potriveste conceptul. O viata echilibrata, cu de toate in ea, cu planurile perfect si echilibrat imbinate DINAMIC (planul profesional, afectiv-relational si personal) ar fi in opinia mea solutia salvatoare. Cat de sahtisit de munca si societatea de consum sa fii ca sa reactionezi atat de extrem ? Eu una caut si sunt sigura ca nu mai e mult si voi gasi echilibrul mult dorit.
De la voi cum se vede ?
marți, 13 octombrie 2009
Am o babuta noua :) !
Ei da, spre mandria-mi nemasurata, pe care am simtit nevoia sa o anunt si prietenilor si cunoscutilor spamand-ule adresele de email.
Nu are rost sa va mai povestesc despre valul de ironii "insensibiloase" si subversive primit :)))). Pe aceasta cale va anunt ca sunteti niste neplacuti toti cei care ati comentat impotriva :))), desi trebuie sa va multumesc ca ma iubiti si incercati sa ma tineti cu mintile acasa.
Mintile mele sunt insa momentan plecate iar sufletul iremediabil indragostit de ea:
Ea este babuta mea de la distanta, sau altfel spus catelul de l-am adoptat pentru o suma modica platita lunar. Daca va tenteaza si pe voi puteti da un click aici, desi puteti gasi linkul in permanenta si in dreapta blogului.
Tot acolo o gasiti de astazi si pe ea, pe Babi - babuta mea albita. Din pacate se pare ca vremea nu tine cu mine si cu oamenii care incearca sa ajute sufletele astea si sambata nu vor fi in parcul Obor, la obisnuitul targ de adoptii. Cu siguranta insa eu ma voi duce sa o cunosc, sa ne iubim (sic!) si sa ne jucam, la ea acasa in adapost, caci adoptia functioneaza de la distanta.
Sper ca jupanul blanos, rezident in aceeasi locatie ca si mine sa ma tolereze si asa, usor tradatoare si venind acasa mirosind a caine. Deh, recunosc nu sunt atat de monogama cum ma consideram :))).
Eu sunt foarte incantata, dar accept orice pareri pe tema, asa ca "shoot !".
Nu are rost sa va mai povestesc despre valul de ironii "insensibiloase" si subversive primit :)))). Pe aceasta cale va anunt ca sunteti niste neplacuti toti cei care ati comentat impotriva :))), desi trebuie sa va multumesc ca ma iubiti si incercati sa ma tineti cu mintile acasa.
Mintile mele sunt insa momentan plecate iar sufletul iremediabil indragostit de ea:
Ea este babuta mea de la distanta, sau altfel spus catelul de l-am adoptat pentru o suma modica platita lunar. Daca va tenteaza si pe voi puteti da un click aici, desi puteti gasi linkul in permanenta si in dreapta blogului.
Tot acolo o gasiti de astazi si pe ea, pe Babi - babuta mea albita. Din pacate se pare ca vremea nu tine cu mine si cu oamenii care incearca sa ajute sufletele astea si sambata nu vor fi in parcul Obor, la obisnuitul targ de adoptii. Cu siguranta insa eu ma voi duce sa o cunosc, sa ne iubim (sic!) si sa ne jucam, la ea acasa in adapost, caci adoptia functioneaza de la distanta.
Sper ca jupanul blanos, rezident in aceeasi locatie ca si mine sa ma tolereze si asa, usor tradatoare si venind acasa mirosind a caine. Deh, recunosc nu sunt atat de monogama cum ma consideram :))).
Eu sunt foarte incantata, dar accept orice pareri pe tema, asa ca "shoot !".
duminică, 11 octombrie 2009
Si Arabela se intoarce
Se pare ca nu numai eu sunt back....ci si Arabela, in fiecare duminica la pranz (12.00 sic !) la TVR 2.
Se pare ca toate sezoanele / seria a fost difuzata incepand cu 01 august, dar vorba bancului, no, eu acum am aflat si va spun si voua.
Daca doriti sa va amintiti de copilarie sau vreti sa ii incercati pe pustii vostri (poate la unii inca mai tine), tine-ti minte ora asta.
Se pare ca toate sezoanele / seria a fost difuzata incepand cu 01 august, dar vorba bancului, no, eu acum am aflat si va spun si voua.
Daca doriti sa va amintiti de copilarie sau vreti sa ii incercati pe pustii vostri (poate la unii inca mai tine), tine-ti minte ora asta.
vineri, 9 octombrie 2009
We pe vine - partea a IIa
Ok, sa recapitulam:
1. Nu debordez de energie sau pofta de viata zilele astea...si am multe belele pe cap de rezolvat dar trebuie sa imi hranesc cumva creierii si sa ma relaxez in we.
2. Daca vremea tine cu noi...ceea ce nu se prea intrezareste daca te iei dupa prognoze si
3. Daca reusesc sa ma trezesc maine dimineata (slabe sanse la ore prea matinale totusi dar incerc sa fac un efort)
as incerca asta:
Invitatia si informatia a venit de la o colega, trebuie sa recunosc, dar mi s-a potrivit ca o manusa :). Prin urmare trebuie sa o citez si sa ii multumesc !
Dupa care, daca nu o iau din loc din Bucuresti si daca mai apuc, tot maine...sau chiar poimaine dimineata ma duc sa beau must si sa vad ce se povesteste despre traditii romanesti de toamna, aprope....in cartierul in care am crescut, adica la manifestarea asta:
In final as apela pentru a milioana oara la personaje care n-au nimic de-a face sau a imparti cu mine sau timpul meu liber si intra p-acilea doar pentru a isi procura material si informatii despre mine, informatii pe care ulterior zic ei ca le folosesc impotriva mea. Mai oameni buni, nu aveti nimic mai bun de facut decat sa faceti investigatii si anchete despre mine? Nu puteti afla ce mai fac sau zic intrebandu-ma pur si simplu ? Iar daca aceste conversatii cu mine va repugna atat de tare.....va implor abtine-ti-va sa intrati aici !
Lasati locul asta in pace, abandonati-l pentru familia, prietenii, cunostintele mele detasate sau doar pentru strainii curiosi si interesati de ce mai recomanda cate o bezmeteca pe jucaria personala numita blog !
Altfel spus, si ei se stiu care sunt (de prin viata personala, profesionala (sic!) sau doar social-formala)- lasa-ti blogul in pace si ce scriu pe aici. Nu va foloseste, nu va intereseaza si nu va atinge! Vede-ti-va voi de ale voastre si eu de ale mele si sa ne ignoram in pace !
E ? Cum a sunat indemnul asta ? Cool, nu :))) !
PS: Resimt ca pe o necesitate acuta, reluarea hranei creierului si sufletului. Nu ma intrebati de ce m-am oprit din citit in vara asta sau de ce singurele filme vazute dateaza din ultima luna. Important e ca am realizat ca fara nu se poate, si TREBUIE sa reiau seria de evenimente si umblari dupa jucarii culturale, cel putin la nivelul si capacitatile mele. Btw, sa nu uit sa va povestesc ce filme am vazut in ultima vreme la Mall-uri. Am vazut si aceasta prima parte lansata din "Amintiri din epoca de aur". Dar despre astea in alt post.
Sa aveti un we linistit, caci linistea e mai importanta ca dreptatea sau chiar fericirea euforica uneori.
1. Nu debordez de energie sau pofta de viata zilele astea...si am multe belele pe cap de rezolvat dar trebuie sa imi hranesc cumva creierii si sa ma relaxez in we.
2. Daca vremea tine cu noi...ceea ce nu se prea intrezareste daca te iei dupa prognoze si
3. Daca reusesc sa ma trezesc maine dimineata (slabe sanse la ore prea matinale totusi dar incerc sa fac un efort)
as incerca asta:
Invitatia si informatia a venit de la o colega, trebuie sa recunosc, dar mi s-a potrivit ca o manusa :). Prin urmare trebuie sa o citez si sa ii multumesc !
Dupa care, daca nu o iau din loc din Bucuresti si daca mai apuc, tot maine...sau chiar poimaine dimineata ma duc sa beau must si sa vad ce se povesteste despre traditii romanesti de toamna, aprope....in cartierul in care am crescut, adica la manifestarea asta:
In final as apela pentru a milioana oara la personaje care n-au nimic de-a face sau a imparti cu mine sau timpul meu liber si intra p-acilea doar pentru a isi procura material si informatii despre mine, informatii pe care ulterior zic ei ca le folosesc impotriva mea. Mai oameni buni, nu aveti nimic mai bun de facut decat sa faceti investigatii si anchete despre mine? Nu puteti afla ce mai fac sau zic intrebandu-ma pur si simplu ? Iar daca aceste conversatii cu mine va repugna atat de tare.....va implor abtine-ti-va sa intrati aici !
Lasati locul asta in pace, abandonati-l pentru familia, prietenii, cunostintele mele detasate sau doar pentru strainii curiosi si interesati de ce mai recomanda cate o bezmeteca pe jucaria personala numita blog !
Altfel spus, si ei se stiu care sunt (de prin viata personala, profesionala (sic!) sau doar social-formala)- lasa-ti blogul in pace si ce scriu pe aici. Nu va foloseste, nu va intereseaza si nu va atinge! Vede-ti-va voi de ale voastre si eu de ale mele si sa ne ignoram in pace !
E ? Cum a sunat indemnul asta ? Cool, nu :))) !
PS: Resimt ca pe o necesitate acuta, reluarea hranei creierului si sufletului. Nu ma intrebati de ce m-am oprit din citit in vara asta sau de ce singurele filme vazute dateaza din ultima luna. Important e ca am realizat ca fara nu se poate, si TREBUIE sa reiau seria de evenimente si umblari dupa jucarii culturale, cel putin la nivelul si capacitatile mele. Btw, sa nu uit sa va povestesc ce filme am vazut in ultima vreme la Mall-uri. Am vazut si aceasta prima parte lansata din "Amintiri din epoca de aur". Dar despre astea in alt post.
Sa aveti un we linistit, caci linistea e mai importanta ca dreptatea sau chiar fericirea euforica uneori.
miercuri, 30 septembrie 2009
Orasele patriei
Desi nu prea mai am nici o tragere de inima si sunt si convinsa ca nu va prea impresiona sau ajuta la ceva, pentru ca va tot amenint de atata vreme, in sfarsit, iaca orasele vizionate vara asta dar nu in ultimul rand parerea si senzatiile mele trecand sau bantuind (o sa vedeti ca in unele cazuri termenul este foarte potrivit) prin-transele (asa s-o fi scriind ?.
Prin urmare:
Oradea - curat si frumos. O cetate mare cu istorie spectaculoasa, in curs de a fi renovata. Cand va fi gata va fi un asezamant cultural interesant. Pana atunci....usor saracacios si murdarel dar nu ma indoiesc ca in cativa ani va fi spectaculoasa (cetatea). Orasul aproape gol (sa fi fost vorba de faptul ca am ajuns eu acolo duminica dimineata ?), aerisit.
Medias - superb, vechi, mult mai interesant ca excesiv promovata Sighisoara, unul din multele orase-cetati din zona (judetele Brasov, Sibiu, Mures - S). Curat, micut, zona veche a cetatii separata de zona noua cu blocuri gri dar "cumintele". Oameni ce vorbesc cu un accent ciudat (nu, nu unguresc !), destul de dificil de inteles pealocuri. Binisor sustinut turistic (un punct-doua de informare turistica si o librarie binisor dotate, turisti de toate natiile curiosi si aparent incantati). O singura chestie ciudata: zona veche - "cetatetea" pare locuita de...vampiri - rece, ciudata ("spooky"), locuitori cu alt temperament. De fapt toata "enclava saxona" din Romania are acelasi aer.
Targu Mures - eeei, frumoasa poveste. Oras "secuiesc" (?!) extrem de bine conservat, renovat, pus in valoare. Nu ratati Palatul Culturii - localnicii romani, sasi sau unguri se mandresc cu el pe buna dreptate. Centrul vechi superb, 3 catedrale crestine in aceeasi piata...orecum. Cetatea frumoasa, renovata si folosita in prezent. Aici se pare ca ei au reusit ce se incearca si la Oradea. In cetate functioneaza un teatru, muzeul orasului, pe langa biserica (saxona, cu ogive cum altfel) folosita de ritul reformat in prezent.
Sfantu Gheorghe - oras maricel si curat (asa mi s-a parut mie). Linistit, pe alt ritm....secuiesc deh.
Piatra Neamt - oras moldovenesc frumos, pitoresc, foarte curat si intretinut. Tele-gondola cu panorama foarte foarte frumoasa, partie de schi cu nocturna, intre munti (strategic asezat, nu ?), inconjurat de lacuri. Zona noua (sa fie de prin anii '50 - '60 asa,cel putin cea centrala) foarte frumoasa.Investitii solide in zona, economie dezvoltata (oras bogat), oameni blonzi si cu bun simt (chiar de-s moldoveni hehehe).
Suceava - ciudat oras moldovenesc, prost semnalizat rutier si intortocheat. Cu localnicii se comunica greu si pricep si mai greu ce ti-ai dori si unde vrei sa ajungi. Celebra cetate oarecum bine conservata si introdusa civilizat in circuitul turistic. Nimic impresionant sau spectaculos in oras. Zona insa, si mai ales drumul spre Vatra Dornei, absolut spectaculoasa ca si drumul in jos spre Bistrita si Borsec. Extrem de mediatizata regiune a manastirilor din Moldova, o arie super aglomerata, intesata de hoarde de turisti ce au distrus probabil farmecul locurilor si linistea locasurilor de cult cu pricina. Dintre manastiri n-am ajuns decat la Voronet dar am fost in Fundu' Moldovei :):
Craiova - la sugestia unei cititoare binevoitoare (vezi comentariile)am realizat in ce eroare grava si rusioasa ma aflu in ceea ce priveste orasul... In apararea mea nu am avut de spus decat ca sunt subiectiva, superficiala si dependenta de subiectivisme de neiertat. Promisiune ferma: sa revin cu deschidere si curiozitate maxima in oras.
Caracal - eeei da, am si innoptat o data acolo. Nu, nu se ia nimic iar "legenda" nu e mai adevarata acolo decat in alte orase din zona sau judet. In tot cazul, mai putin adevarata decat in Craiova. Altfel, oras vechi si frumos, cu ceva cladiri vechi si frumoase, cu un teatru national renovat si frumos luminat. Cu vreo 2-3 hoteluri mari si late - unul vechi al Primariei in centru si unul-doua moteluri la iesire pe DN.
Brasov - il cunoasteti cu totii...nu ar mai fi mare lucru nou de spus despre el. Daca ajungeti acolo merita sa mancati la deja celebrul "Ceas rau". Aaaa...au schimbat sensurile de mers si au resistematizat circulatia in tot orasul. Cred ca ar trebui sa functioneze dar daca nu sunteti obisnuiti cu marile bulevarde de cateva benzi cu sensuri unice va veti invarti putin.
Cluj (suburbiile Clujului mai exact) - multi dintre voi ati vazut Clujul. La mine amintirile dateaza de cativa ani. Am vazut acum si suburbiile. Fratilor, Bucurestiul si salba de foste sate devenite cartiere de vile si beton sunt un kitch mizerabil si saracacios. Clujul are o salba superb asezata (intre dealuri) de cartiere si zone cu vile, in padure, unele opulente, altele discrete dar cu bun gust si un aer de retinere ardeleneasca speciale. Nu ratati daca ajungeti in zona pensiunea Tamas din Savadisla. Spectaculos si linistit, merita sa innoptati acolo ca alternativa.
Sibiu (in trecere) - nimic special de remarcat. Trecut pe acolo in drum spre Marginimea Sibiului si satele - statiuni din zona. Acolo merita mers si vazuta zona (Marginimea). Unele sate au un aer arhaic absolut special. Peisajele si natura din zona neasteptat de frumoase, la fel si incarcatura istorica si chiar semnalizarea turistica. Prietenii stiu despre ce vorbesc :).
Calarasi (si zona Ostrov) - fost oras muncitoresc, actualmente mic si saracut oras de provincie. Natura in imprejurimi spectaculoasa si bogata daca ne referim la satele din jur si daaa...agricultura, pescuit. Prin urmare orasul in prezent nu pare a fi mai mult decat o capitala de judet cu economie eminamente agricola. Nimic vechi sau spectaculos la el, cel putin din ce am reusit eu sa surprind. Zona Ostroavelor insa, pe langa Dunare si Borcea...hm...ce sa va zic...merita explorata un pic. Sau oare pentru ca am eu radacini si rude in zona sa ma simt ok acolo ? Cine stie ?
Buzau (in trecere) - frumos, linistit, foarte curat. Vazut rapid, din mersul masinii, aparent infloritor si bogat.
Focsani (deasemenea in trecere) - asemanator cu Buzaul. Nimic in plus de spus, decat ca au la hipermarketuri pe la periferie....wow...la fel de multe ca Bucurestiul.
Pitesti (deasemenea in trecere.... am incercat rapida dar nu prea mi-a iesit) - deasemenea curatel si linsitit dar extrem, extrem de prost semnalizat. Ai mari sanse, desi ai trecut de zeci de ori pe acolo sa te pierzi la iesirea / intrarea de pe autostrada. De fapt multe din orasele vazute vara asta mi-au lasat o impresie total, dar total diferita de Bucuresti sau cum se spune ca ar trebui sa arate marile aglomerari urbane. Aerul curat (daaa, mult mai curat decat capitala noastra superba) si relaxat se simte peste tot.
Fieni si Pucioasa (ar fi la pachet pe acelasi drum spre munte si Moroieni). Fieni-ul, oras cu vechi cartiere de case. Daca adaugi la "pachetul" zonei si Pietrosita, obtii un sir de orasele si comune ce in alte vremuri si in alt context ar fi putut concura cu mare, mare succes "Valea Prahovei".
Campulung Muscel - V-am mai povestit de el. Orasel plin de farmec, vechi si pitoresc, burghez, linistit si cu un aer de cultura si traditie populara romaneasca autentica. Cladiri vechi, muzeu de istorie mare in centru, personalitati culturale cu originile acolo destul de multe. Zona superba intre dealuri, concurenta serioasa pentru Sinaia (chiar si in preferintele unor membrii ai Casei Regale a Romaniei in sec. XVIII - XIX). Manastiri si obiective turistice (inclusiv trasee "montane" si cabane / pastravarii) multe in zona (manastirea Namaiesti, Corbii de Piatra, manastirea Aninoasa sau Robaia, cabana Voina si toate pastravariile din zona, suburbiile Bughea de sus si de jos si fostele bai termale).
Targoviste - Cum era sa uit oraselul asta, fosta capitala de Regat. Cochetel, vechi, cu pretentii mic burgheze. Un pic mai incolo de intrarea dinspre Bucuresti, nu ratati carciuma cu specific oarecum italienesc, acceptabila ca nivel al serviciilor, calitate a mancarii si public ce il frecventeaza. In rest, valoarea istorica, monumente si vechime...le cunoasteti deja.
Curtea de Arges - Deasemenea oras istoric, capitala de Regat si ea la vremea ei. Manastire si monument extrem si excesiv expusa macelului turistic local. Kitch, bazar, lume multa. Interesanta carciuma cu specific oarecum sarbesc din urbe (o gasiti semnalizata si pe stalpi pe DN si DJ din zona). Spun "oarecum" intrucat nu se ridica la nivelul ultra cunoscutei "taverne" din Sinaia si Bucuresti. Orasul un pic mai putin stralucitor si elegant ca Targoviste.
Videle - mic si ciudat. Special prin locuitorii lui (cel putin din povesti). Oras mic de "Teleorman" dar aici ma abtin caci pot deveni extrem de subiectiva si sunt influentata de localnici ;).
Rosiorii de Vede - oras de provincie foarte mic, cu maxim 2 restaurante deschise sambata seara (?!).
Turnu Magurele - mic oras de provincie, cu aer linistit dar saracacios. Ceva plaja / faleza pe Dunare, peisaj frumos vis-a-vis la vecincii bulgari (sic !).
N-am ajuns sa vad si tare mi-as dori: Timisoara, Arad, Iasi (vazut acum ani multi insa), Baia Mare (vazut tot acum vreo 4-5 ani) dar heey, cine spune ca zilele au intrat in sac ?
Ordinea redarii este absolut aleatoare. Nici o legatura cu geografia, cronologia drumurilor sau traseele alese. Am trecut impresiile si orasele fix asa cum mi-au venit in minte (poate analizeaza cineva si gaseste vreo explicatie psihologica, dar eu va jur ca nu vad). Acum realizez ca nu am poze de peste tot...ba chiar foarte putine, asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant si sa incercati sa va duceti voi insiva sa vedeti daca am dreptate :)! Mai incerc sa descarc si triez in zilele de urmatoare asa ca asteptati-va si la cate un later-edit cu poze.
Ma iertati daca v-am plictisit sau consideratiile nu vi se par realiste si digerabile. De acum ma intorc la indeletnicirile mele normale de timp liber si redevin cea pe care o cunoasteti voi.
Prin urmare:
Oradea - curat si frumos. O cetate mare cu istorie spectaculoasa, in curs de a fi renovata. Cand va fi gata va fi un asezamant cultural interesant. Pana atunci....usor saracacios si murdarel dar nu ma indoiesc ca in cativa ani va fi spectaculoasa (cetatea). Orasul aproape gol (sa fi fost vorba de faptul ca am ajuns eu acolo duminica dimineata ?), aerisit.
Medias - superb, vechi, mult mai interesant ca excesiv promovata Sighisoara, unul din multele orase-cetati din zona (judetele Brasov, Sibiu, Mures - S). Curat, micut, zona veche a cetatii separata de zona noua cu blocuri gri dar "cumintele". Oameni ce vorbesc cu un accent ciudat (nu, nu unguresc !), destul de dificil de inteles pealocuri. Binisor sustinut turistic (un punct-doua de informare turistica si o librarie binisor dotate, turisti de toate natiile curiosi si aparent incantati). O singura chestie ciudata: zona veche - "cetatetea" pare locuita de...vampiri - rece, ciudata ("spooky"), locuitori cu alt temperament. De fapt toata "enclava saxona" din Romania are acelasi aer.
Targu Mures - eeei, frumoasa poveste. Oras "secuiesc" (?!) extrem de bine conservat, renovat, pus in valoare. Nu ratati Palatul Culturii - localnicii romani, sasi sau unguri se mandresc cu el pe buna dreptate. Centrul vechi superb, 3 catedrale crestine in aceeasi piata...orecum. Cetatea frumoasa, renovata si folosita in prezent. Aici se pare ca ei au reusit ce se incearca si la Oradea. In cetate functioneaza un teatru, muzeul orasului, pe langa biserica (saxona, cu ogive cum altfel) folosita de ritul reformat in prezent.
Sfantu Gheorghe - oras maricel si curat (asa mi s-a parut mie). Linistit, pe alt ritm....secuiesc deh.
Piatra Neamt - oras moldovenesc frumos, pitoresc, foarte curat si intretinut. Tele-gondola cu panorama foarte foarte frumoasa, partie de schi cu nocturna, intre munti (strategic asezat, nu ?), inconjurat de lacuri. Zona noua (sa fie de prin anii '50 - '60 asa,cel putin cea centrala) foarte frumoasa.Investitii solide in zona, economie dezvoltata (oras bogat), oameni blonzi si cu bun simt (chiar de-s moldoveni hehehe).
Suceava - ciudat oras moldovenesc, prost semnalizat rutier si intortocheat. Cu localnicii se comunica greu si pricep si mai greu ce ti-ai dori si unde vrei sa ajungi. Celebra cetate oarecum bine conservata si introdusa civilizat in circuitul turistic. Nimic impresionant sau spectaculos in oras. Zona insa, si mai ales drumul spre Vatra Dornei, absolut spectaculoasa ca si drumul in jos spre Bistrita si Borsec. Extrem de mediatizata regiune a manastirilor din Moldova, o arie super aglomerata, intesata de hoarde de turisti ce au distrus probabil farmecul locurilor si linistea locasurilor de cult cu pricina. Dintre manastiri n-am ajuns decat la Voronet dar am fost in Fundu' Moldovei :):
Craiova - la sugestia unei cititoare binevoitoare (vezi comentariile)am realizat in ce eroare grava si rusioasa ma aflu in ceea ce priveste orasul... In apararea mea nu am avut de spus decat ca sunt subiectiva, superficiala si dependenta de subiectivisme de neiertat. Promisiune ferma: sa revin cu deschidere si curiozitate maxima in oras.
Caracal - eeei da, am si innoptat o data acolo. Nu, nu se ia nimic iar "legenda" nu e mai adevarata acolo decat in alte orase din zona sau judet. In tot cazul, mai putin adevarata decat in Craiova. Altfel, oras vechi si frumos, cu ceva cladiri vechi si frumoase, cu un teatru national renovat si frumos luminat. Cu vreo 2-3 hoteluri mari si late - unul vechi al Primariei in centru si unul-doua moteluri la iesire pe DN.
Brasov - il cunoasteti cu totii...nu ar mai fi mare lucru nou de spus despre el. Daca ajungeti acolo merita sa mancati la deja celebrul "Ceas rau". Aaaa...au schimbat sensurile de mers si au resistematizat circulatia in tot orasul. Cred ca ar trebui sa functioneze dar daca nu sunteti obisnuiti cu marile bulevarde de cateva benzi cu sensuri unice va veti invarti putin.
Cluj (suburbiile Clujului mai exact) - multi dintre voi ati vazut Clujul. La mine amintirile dateaza de cativa ani. Am vazut acum si suburbiile. Fratilor, Bucurestiul si salba de foste sate devenite cartiere de vile si beton sunt un kitch mizerabil si saracacios. Clujul are o salba superb asezata (intre dealuri) de cartiere si zone cu vile, in padure, unele opulente, altele discrete dar cu bun gust si un aer de retinere ardeleneasca speciale. Nu ratati daca ajungeti in zona pensiunea Tamas din Savadisla. Spectaculos si linistit, merita sa innoptati acolo ca alternativa.
Sibiu (in trecere) - nimic special de remarcat. Trecut pe acolo in drum spre Marginimea Sibiului si satele - statiuni din zona. Acolo merita mers si vazuta zona (Marginimea). Unele sate au un aer arhaic absolut special. Peisajele si natura din zona neasteptat de frumoase, la fel si incarcatura istorica si chiar semnalizarea turistica. Prietenii stiu despre ce vorbesc :).
Calarasi (si zona Ostrov) - fost oras muncitoresc, actualmente mic si saracut oras de provincie. Natura in imprejurimi spectaculoasa si bogata daca ne referim la satele din jur si daaa...agricultura, pescuit. Prin urmare orasul in prezent nu pare a fi mai mult decat o capitala de judet cu economie eminamente agricola. Nimic vechi sau spectaculos la el, cel putin din ce am reusit eu sa surprind. Zona Ostroavelor insa, pe langa Dunare si Borcea...hm...ce sa va zic...merita explorata un pic. Sau oare pentru ca am eu radacini si rude in zona sa ma simt ok acolo ? Cine stie ?
Buzau (in trecere) - frumos, linistit, foarte curat. Vazut rapid, din mersul masinii, aparent infloritor si bogat.
Focsani (deasemenea in trecere) - asemanator cu Buzaul. Nimic in plus de spus, decat ca au la hipermarketuri pe la periferie....wow...la fel de multe ca Bucurestiul.
Pitesti (deasemenea in trecere.... am incercat rapida dar nu prea mi-a iesit) - deasemenea curatel si linsitit dar extrem, extrem de prost semnalizat. Ai mari sanse, desi ai trecut de zeci de ori pe acolo sa te pierzi la iesirea / intrarea de pe autostrada. De fapt multe din orasele vazute vara asta mi-au lasat o impresie total, dar total diferita de Bucuresti sau cum se spune ca ar trebui sa arate marile aglomerari urbane. Aerul curat (daaa, mult mai curat decat capitala noastra superba) si relaxat se simte peste tot.
Fieni si Pucioasa (ar fi la pachet pe acelasi drum spre munte si Moroieni). Fieni-ul, oras cu vechi cartiere de case. Daca adaugi la "pachetul" zonei si Pietrosita, obtii un sir de orasele si comune ce in alte vremuri si in alt context ar fi putut concura cu mare, mare succes "Valea Prahovei".
Campulung Muscel - V-am mai povestit de el. Orasel plin de farmec, vechi si pitoresc, burghez, linistit si cu un aer de cultura si traditie populara romaneasca autentica. Cladiri vechi, muzeu de istorie mare in centru, personalitati culturale cu originile acolo destul de multe. Zona superba intre dealuri, concurenta serioasa pentru Sinaia (chiar si in preferintele unor membrii ai Casei Regale a Romaniei in sec. XVIII - XIX). Manastiri si obiective turistice (inclusiv trasee "montane" si cabane / pastravarii) multe in zona (manastirea Namaiesti, Corbii de Piatra, manastirea Aninoasa sau Robaia, cabana Voina si toate pastravariile din zona, suburbiile Bughea de sus si de jos si fostele bai termale).
Targoviste - Cum era sa uit oraselul asta, fosta capitala de Regat. Cochetel, vechi, cu pretentii mic burgheze. Un pic mai incolo de intrarea dinspre Bucuresti, nu ratati carciuma cu specific oarecum italienesc, acceptabila ca nivel al serviciilor, calitate a mancarii si public ce il frecventeaza. In rest, valoarea istorica, monumente si vechime...le cunoasteti deja.
Curtea de Arges - Deasemenea oras istoric, capitala de Regat si ea la vremea ei. Manastire si monument extrem si excesiv expusa macelului turistic local. Kitch, bazar, lume multa. Interesanta carciuma cu specific oarecum sarbesc din urbe (o gasiti semnalizata si pe stalpi pe DN si DJ din zona). Spun "oarecum" intrucat nu se ridica la nivelul ultra cunoscutei "taverne" din Sinaia si Bucuresti. Orasul un pic mai putin stralucitor si elegant ca Targoviste.
Videle - mic si ciudat. Special prin locuitorii lui (cel putin din povesti). Oras mic de "Teleorman" dar aici ma abtin caci pot deveni extrem de subiectiva si sunt influentata de localnici ;).
Rosiorii de Vede - oras de provincie foarte mic, cu maxim 2 restaurante deschise sambata seara (?!).
Turnu Magurele - mic oras de provincie, cu aer linistit dar saracacios. Ceva plaja / faleza pe Dunare, peisaj frumos vis-a-vis la vecincii bulgari (sic !).
N-am ajuns sa vad si tare mi-as dori: Timisoara, Arad, Iasi (vazut acum ani multi insa), Baia Mare (vazut tot acum vreo 4-5 ani) dar heey, cine spune ca zilele au intrat in sac ?
Ordinea redarii este absolut aleatoare. Nici o legatura cu geografia, cronologia drumurilor sau traseele alese. Am trecut impresiile si orasele fix asa cum mi-au venit in minte (poate analizeaza cineva si gaseste vreo explicatie psihologica, dar eu va jur ca nu vad). Acum realizez ca nu am poze de peste tot...ba chiar foarte putine, asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant si sa incercati sa va duceti voi insiva sa vedeti daca am dreptate :)! Mai incerc sa descarc si triez in zilele de urmatoare asa ca asteptati-va si la cate un later-edit cu poze.
Ma iertati daca v-am plictisit sau consideratiile nu vi se par realiste si digerabile. De acum ma intorc la indeletnicirile mele normale de timp liber si redevin cea pe care o cunoasteti voi.
vineri, 18 septembrie 2009
Poate schimbam ceva in noi
Am gasit povestea lui Florin la Tudor Chirila pe blog.
Cine vrea sa-l ajute poate trimite un email la nudoarcuvinte27(at)yahoo(punct)com
Poate va misca si pe voi.
Cine vrea sa-l ajute poate trimite un email la nudoarcuvinte27(at)yahoo(punct)com
Poate va misca si pe voi.
vineri, 4 septembrie 2009
We ... pe vine !
Duce-ti-va la Leonard Cohen in seara asta, daca aveti cum. Bilete cred ca s-ar mai gasi...compania...incep sa cred ca nu prea conteaza.
Din pacate eu il voi rata din motive pe care nu le voi expune aici. Ma asteapta un we si o perioada extrem de grele....
Tot we asta e si controversatul "Tuborg Green Fest" . Si pe asta mi-e teama ca o sa-l ratez...dar deh, asa e ... cand omul isi face ceva cu mana lui, se cheama lucru manual.
Hai sa aveti un we linistit !
Din pacate eu il voi rata din motive pe care nu le voi expune aici. Ma asteapta un we si o perioada extrem de grele....
Tot we asta e si controversatul "Tuborg Green Fest" . Si pe asta mi-e teama ca o sa-l ratez...dar deh, asa e ... cand omul isi face ceva cu mana lui, se cheama lucru manual.
Hai sa aveti un we linistit !
joi, 2 iulie 2009
De pe drumuri de tara - episodul 2
Si pentru ca am fost acuzata ca mi-am pus rudele pe blog, vreau sa va arat si cam ce inseamna natura dar si casele de pe drumurile pe unde m-am preumblat:
marți, 30 iunie 2009
Pe drumuri de tara....si vad ca nu sunt singura...
Constat cu surprindere, revenind in spatiul virtual, nu numai ca prieteni si cunoscuti pleaca la peste prin aceleasi zone ca mine (coincidenta identificata abia tarziu si ciudat doar in acelasi spatiu virtual...) dar si ca Mirica Badea se catara iar pe munti si ca Dragos Bucurenci cauta copaci saditi de bunicu-sau la Voinesti ...
Va jur ca habar n-am avut ca bantuie microbul asta...pre-concediu la unii inteleg...
Prin urmare m-am gandit sa recapitulez si eu ultimele peripluri....de cand n-am mai scris.
Pai sa tot fie asa (la repezeala si fara harta in fata, asa ca iertata fie-mi lipsa de acuratete):
Traseu 1: Tecuci – Siret – Focsani – Buzau – Focurile vii – retur prin Barajul Siriului si Brasov apoi DN 1 Bucuresti
Traseu 2: Bucuresti – Cetateni (pe la nea’ Onut pe drumul vechi ) – Rucar – Cetateni (schit Negru Voda) – Bucuresti retur prin DN 1A Cheia
Iesirea 3 – de Rusalii - Curtea de Arges – manastirile din Arges (Episcopia Argesului si Muscelului) – Aninoasa, Robaia.
Traseu 4: Bucuresti – Valea Oltului (Cozia) - Sibiu – Cluj (pensiune Tamas Savadisla) – Oradea – Hunedoara– retur spre Valea Jiului prin Hateg (Rezervatia de zimbri).
Iesirea 5: Bucsani Targoviste + Moroieni (cabanele Vanatorul, Caprioara si Cerbul).
Traseu 6: Bucuresti – Videle prin Magurele – Teleorman (Silitea Gumesti, Galateni, Talpa) – Rosiorii de Vede – Caracal – retur pe valea Oltului (lacuri din “delta” Oltului) – lunca Dunarii pana in Giurgiu si Oltenita prin Turnu Magurele
Nu am poze de peste tot descarcate inca (trebuie descarcate din vreo 2-3 divaisuri :) deh...) dar iaca asa:
De pe la Buzau si de pe Siret v-am aratat deja.
Din Rucar deasemenea....mai putin satul de tzigani fabulos, de pe malul ... min-Gangelui sau ma rog....ma uit pe harta si revin ;).
De pe la manastirile din Arges si Muscel....si din padurile din preajma luati de aici:
De pe valea Oltului si de prin Ardeal, ma veti ierta...dar voi reveni cu imagini.
Dar de la zimbraria de la Hateg pot sa va ofer minunea asta:
In schimb, de la zimbraria de la Bucsani si de prin Teleorman si Olt va pot delecta cam asa:
Dar mai ales, vedetele incontestabile ale we trecut, galagioase, agresive si pline de viata:
Mi-a placut teribil Romania pe care am vazut-o. Mult, mult diferita de ce vedeti voi la tv...ceea ce ne ridica oaresce intreabari, nu ? O tara bogata, foarte bogata, muncitoare si foarte vie.... Sate de tigani in toate formele si de toate felurile, "Taj-Mahal-uri" autohtone si case de pamant pe malul cate unui raulet...
Dar cu siguranta, putine spre deloc manele, fitze si bmw-uri. Romania din provincie pare modesta si asezata...deloc resemnata dar complet detasata de mizeria din Bucuresti...
Am dormit in Caracal sambata asta...desi nu sunt sigura cu ce urmari ....astept inca efectele :))).
In tot cazul, super menajerie si zootehnie spectaculoasa in Teleorman, fauna si flora spectaculoase si aparent perfect conservate...
Ma veti ierta si imi veti acorda ingaduiala de nu voi scrie foarte des, caci timpul e putin, munca la uzina multa si grea zilele astea iar in timpul liber ma indeletnicesc cu mai mult sau mai putin succes cu gatitul si diverse treburi gospodaresti pe care le experimentez ca recent hobby (prelungire de asta toamna dar cu necesitate din ce in ce mai stringenta se pare). Incerc sa va tin informati si sa revin cu poze si povesti pline de arhaism si farmec.
La uzina cautam de blambeci cu totii, timp in care ne tot imputinam, o poienita in mijlocul unui codru necartografiat....dar despre asta intr-un post viitor. Promit sa revin foarte curand cu o fabula urbana corporatista pe aceasta tema, creatie colectiva proprie, a schimbului nostru in recreatia mare.
Cu alte cuvinte: nu stiu cand dar "I'll be back !". Am in plan un Maramures (provocator de facut din scurt in we), un periplu pe Ostroave spre Tulcea, Delta si inevitabil Marea cea poluata (Corbu, Vadu, Periboinea) dar si o iesire la Voineasa impreuna cu toate schimburile de pe sectie de la uzina.
Voi pe unde va mai haladuirati ?
Va jur ca habar n-am avut ca bantuie microbul asta...pre-concediu la unii inteleg...
Prin urmare m-am gandit sa recapitulez si eu ultimele peripluri....de cand n-am mai scris.
Pai sa tot fie asa (la repezeala si fara harta in fata, asa ca iertata fie-mi lipsa de acuratete):
Traseu 1: Tecuci – Siret – Focsani – Buzau – Focurile vii – retur prin Barajul Siriului si Brasov apoi DN 1 Bucuresti
Traseu 2: Bucuresti – Cetateni (pe la nea’ Onut pe drumul vechi ) – Rucar – Cetateni (schit Negru Voda) – Bucuresti retur prin DN 1A Cheia
Iesirea 3 – de Rusalii - Curtea de Arges – manastirile din Arges (Episcopia Argesului si Muscelului) – Aninoasa, Robaia.
Traseu 4: Bucuresti – Valea Oltului (Cozia) - Sibiu – Cluj (pensiune Tamas Savadisla) – Oradea – Hunedoara– retur spre Valea Jiului prin Hateg (Rezervatia de zimbri).
Iesirea 5: Bucsani Targoviste + Moroieni (cabanele Vanatorul, Caprioara si Cerbul).
Traseu 6: Bucuresti – Videle prin Magurele – Teleorman (Silitea Gumesti, Galateni, Talpa) – Rosiorii de Vede – Caracal – retur pe valea Oltului (lacuri din “delta” Oltului) – lunca Dunarii pana in Giurgiu si Oltenita prin Turnu Magurele
Nu am poze de peste tot descarcate inca (trebuie descarcate din vreo 2-3 divaisuri :) deh...) dar iaca asa:
De pe la Buzau si de pe Siret v-am aratat deja.
Din Rucar deasemenea....mai putin satul de tzigani fabulos, de pe malul ... min-Gangelui sau ma rog....ma uit pe harta si revin ;).
De pe la manastirile din Arges si Muscel....si din padurile din preajma luati de aici:
De pe valea Oltului si de prin Ardeal, ma veti ierta...dar voi reveni cu imagini.
Dar de la zimbraria de la Hateg pot sa va ofer minunea asta:
In schimb, de la zimbraria de la Bucsani si de prin Teleorman si Olt va pot delecta cam asa:
Dar mai ales, vedetele incontestabile ale we trecut, galagioase, agresive si pline de viata:
Mi-a placut teribil Romania pe care am vazut-o. Mult, mult diferita de ce vedeti voi la tv...ceea ce ne ridica oaresce intreabari, nu ? O tara bogata, foarte bogata, muncitoare si foarte vie.... Sate de tigani in toate formele si de toate felurile, "Taj-Mahal-uri" autohtone si case de pamant pe malul cate unui raulet...
Dar cu siguranta, putine spre deloc manele, fitze si bmw-uri. Romania din provincie pare modesta si asezata...deloc resemnata dar complet detasata de mizeria din Bucuresti...
Am dormit in Caracal sambata asta...desi nu sunt sigura cu ce urmari ....astept inca efectele :))).
In tot cazul, super menajerie si zootehnie spectaculoasa in Teleorman, fauna si flora spectaculoase si aparent perfect conservate...
Ma veti ierta si imi veti acorda ingaduiala de nu voi scrie foarte des, caci timpul e putin, munca la uzina multa si grea zilele astea iar in timpul liber ma indeletnicesc cu mai mult sau mai putin succes cu gatitul si diverse treburi gospodaresti pe care le experimentez ca recent hobby (prelungire de asta toamna dar cu necesitate din ce in ce mai stringenta se pare). Incerc sa va tin informati si sa revin cu poze si povesti pline de arhaism si farmec.
La uzina cautam de blambeci cu totii, timp in care ne tot imputinam, o poienita in mijlocul unui codru necartografiat....dar despre asta intr-un post viitor. Promit sa revin foarte curand cu o fabula urbana corporatista pe aceasta tema, creatie colectiva proprie, a schimbului nostru in recreatia mare.
Cu alte cuvinte: nu stiu cand dar "I'll be back !". Am in plan un Maramures (provocator de facut din scurt in we), un periplu pe Ostroave spre Tulcea, Delta si inevitabil Marea cea poluata (Corbu, Vadu, Periboinea) dar si o iesire la Voineasa impreuna cu toate schimburile de pe sectie de la uzina.
Voi pe unde va mai haladuirati ?
sâmbătă, 16 mai 2009
luni, 4 mai 2009
Reintoarcerea la natura-raritate sau povestiri din Romanica de mult pierduta
Vineri - 1 mai - "Happy birthday to me !!!" - energie si chef de viata 0 dar cu un sentiment oarecum optimist si increzator in "timpuri mai bune". Prim urmare lenevit dramatic si nefiresc pentru o "sarbatorita". Raspuns plictisit la urari politicoase si destul de seci. Bucurat ca "unii prieteni" dar si cunostinte apropiate isi mai aduc aminte de mine. Incheiat ziua cu hotararea de trezire timpurie de "ziua tineretului" si plecat spre meleaguri muscelene, la poalele muntilor Iezer din masivul Fagaras. Este vorba de comuna Bughea de sus, la 5 km de stravechiul oras Campulung Muscel. Comuna are in dotare pe langa peisaje impresionante, un aer nefiresc de curat, oameni nefiresc de normali si vietuitoare pe langa casele lor din rase specifice locului (gaini si cocosi incaltati, niste rate de jurai ca sunt berze sau alte pasari gigantice, vaci docile si productive), flora si fauna de vietuitoare salbatice nefiresc de pornite pe regenerare si renastere (cartite, dihori, ursi, codobaturi, cuci guralivi si alte pasarele colorate si recalcitrante) si niste bai sulfuroase, foarte, foarte vechi, motiv pentru care comuna era cunoscuta intr-o perioada in zona si ca "Baile Magura". Astazi "hotelul" respectiv este lasat in semi-paragina de vreo 2 ani, mostenitorii domeniilor resemnati dar fericiti ca isi pot incheia existenta, deloc saraca prin aceeasi zona, fiind inca intr-un nesfarsit litigiu cu autoritatile locale si statul.
Sambata 2 mai - Asa cum decisesem deja cu o zi inainte dar cu o intarziere de 2 ore, am ales sa nu dau curs indemnului ministresei tineretului si sportului si vesnic tanarului Danutz SRL si sa nu fiu de 2 ori mai tanara in orasul meu ci in lumea de vis pe care fo descrisei mai sus (caci m-am apropiat periculos de mult se zona Olteniei zilele astea). Drumul, un dezastru, suportabil insa atat pe celebra A1 cat si pe mizerabilul drum Pitesti-Campulung multumita noului audio-book achizitionat si devorat in ultimele 2 zile. Este vorba de (vezi si la recomandarea zilei) de cartulia asta.
Ajuns la Bughea, dupa un impresionant tur al urbei ancestrale de inalta tinuta culturala in trecut ca si in prezent, numita astazi (si de ceva vreme in istoria moderna a Romaniei) Campulung Muscel. Daca nu ma credti, sau va suna nefiresc caracterizarea de mai sus a urbei, bagati un ochi aici. Eu am avut ocazia in ultimele 2 zile sa ascult povesti autentice, cu parfum de istorie intrata brusc si nesanatos de impresionant in realitatea mea, de pe la urmasii unor personalitati ca acestea. La conacul gazdelor noastre se ajunge insa, ca singur aspect ce te aduce cu picioarele pe pamant, in lumea reala, pe langa "singura fosta fabrica de melana din Europa", acum dezafectata si lasata in paragina, cu un maldar de fiare ruginite si constructii fara geamuri.
Dupa ce am salutat gazdele, inclusiv pe cei trei aprigi vanatori si aparatori ai domeniului
.jpg)
numai pentru poza asa linistiti si calmi ca in poza de mai sus, ne-am asezat pentru obisnuita ghiftuiala cu bucatele pregatite cu oua de pe la vecini, cu un galbenus de un galben incredibil, ce ne parea noua, bieti oraseni fara privilegiul gazdelor noastre de a detine un asemenea "conac taranesc" :), cel putin ciudata. Ce trebuie neaparat mentionat ar fi ca gazdele noastre, bucuresteni deasemenea, sunt aparent doar bugetari pensionari, teoretic dezavantajati social si financiar in ultimii 20 de ani in Romanica, ce nu au beneficiat nici macar de vreo mostenire in zona. Da dragilor, ce au construit / restaurat oamenii aia in locul acela spectaculos este rezulatatul muncii familiei lor (profesoara de matematica pensionara si inginer la o fosta fabrica cu brand de traditie romaneasca, privatizata actualmente cu proprietari din tari straine). "Conacul" are, se pare, peste 100 de ani vechime, a fost o casuta nu foarte solida, din care in prezent s-a putut salva totusi cate o parte (chiar beciul, o parte din tocurile de la geamuri si usi, decoratiunile exterioare de la streasina casei, parte din pod si multe alte detalii incantatoare).
Si cum asemenea orgii culinare se cer compensate, am pornit-o la plimbare spre manastirile din zona, cu primul popas la Manastirea Namaesti, loc destul de interesant si vechi prin faptul ca se pare ca dateaza din vremuri dacice, fiind initial un templu inchinat zeului Zalmoxe. Atat de interesant locual incat aproape ca as fi reusit sa trec peste hoardele de "pelerine cu batic si haine fals ponosite" ce faceau deja traditionalul "turism ecumenic". Abia dupa aceea am luat firul apei (Bughea) spre celebrele bai. Langa hotelul in paragina - casa mostenitoarei infiate a domeniului, o respectabila doamna, pesnionara plina de farmec si umor.
Seara s-a incheiat apoteotic cu nelipsitul gratar, in spatele bucatariei de vara, la marginea mini-livezii pe care gazdele noastre si-o doresc si ingrijesc de vreo 2-3 anisori.
Duminica - 3 mai - iaca ce am vazut eu pe fereastra cand m-am trezit:
pe ferestrele astea:
Dupa o cana de lapte, nefiresc de galben si gras, cu gust de iarba / cereale (sa fie oare de la mancarea sprintenei si delicatei vacute a vecinului Nea' Ica?)
si dupa o plimbarica prin urbea numita Campulung, pentru achizitionarea obligatoriilor prajiturele si saratele pentru colegii de birou, pentru luni, ocazie de a admira si descoperi (deocamdata doar pe la exterior) muzeul de istorie din oras, si de a afla ca una din fermecatoarele stradute inguste si in panta, poarta numele unui maior mort in Primul Razboi Mondial, unchi dupa bunic al gazdei noastre,
ne-am urnit pe un drum de o frumusete neasteptata in locul si momentul ala, spre o alta manastire din zona - schitul Ciocanu. Dupa un drum forestier dificil pentru masina abandonata inainte de un podet, dar si pentru noi la un moment dat, chiar si prin peisaje si luminisuri superbe, ajunseram intai la mini-gater-ul schitului:
si abia ulterior la vechea bisericuta din lemn, datand ciudat de pe la 1681, alaturi de noua biserica si de chiliile modeste si aparent periculos construite deasupra unei rape.
Am mai admirat o vreme de pe o creasta, din poienita linistita a schitului, in concertul interminabil al unui cuc neconsolat si singuratec, privelistea vaii Bughea (pe vremuri considerata mahala din Campulung, un pic mai departe de cartierul (actualmente de blocuri) Gruiu).
Pe la orele 15.30 ajunseram inapoi la conac, ne-am nutrit pentru o ultima data cu bucate "nesanatoase si grase?!" si la fel de "ciudate" pentru noi, am incarcat provizii insuficiente pentru acasa, ce ne vor da senzatia macar cateva zile ca inca mai putem trai si manca precum fericitele noastre gazde, retrase la pensie intr-un loc idilic si ducandu-si existenta, nu lipsista de greutati si nefericiri, in permanenta inconjurati la masa de langa salcia din curte de copii, rude si prieteni.
Si daca vi se pare ca povestea de mai sus este ireala si inventata, va rog sa ma credeti pe cuvant de drumet, ajuns intreg si neplacut de repede (chiar pe o autostrada extrem de aglomerata si pe un drum pana la Pitesti intr-o coloana enervanta) in Bucurestiul prafos si cenusiu, ca personajele de mai sus exista, sunt reale si nici una din faptele relatate nu sunt fictive.
Stiu, vi s-ar parea de-a dreptul o ciudatenie a naturii ca familia lor si cea a vecinilor au reusit sa altoiasca un pui de dud cu un altoi de prun si ca dudul s-a uscat, dar iata ca prunul infloreste iar copacul arata suficient de "spooky":
dar tocmai de aia v-am si oferit atatea imagini. Poate va tentez si aflati astfel ca zona turistica, celebra de ceva vreme, Rucar-Bran, incepe de fapt de pe la Campulung, inca nedescoperit si nu foarte aglomerat (sunt pensiuni in zona, sunt localnici cu rude dornice de aerisire la deal sau poale de munti dar nu suficient de multe sa te jeneze).
Si in plus va asigur ca cei trei ce au speriat valea - bracii Dora si Piti (mama si fiu de o finete aristocrata rara, si cu un bun simt si inteligenta de la care multi oameni ar trebui sa invete), dimpreuna cu vulpea corcita cu un catel agitat din zona, denumita Bobita, si aciuiata pe domeniile familiei mult mai recent, ce poate cobori un deal maricel in numai 5 secunde (nu am vazut in viata mea un catel alergand atat de repede !) sunt foarte, foarte reali si vioi (unii prea vioi si agitati :), altele mai batrane si intelepte dar cu reale probleme de respiratie si silueta).
Singurele lor defecte ar fi ca mai atenteaza la gastele obeze ale vecinilor (daca si alea se plimba provocator pe rau....?!) sau ca nu suporta sub nici o forma cartitele ce fac musuroaie inestetice si deranjante prin partea cu flori a gradinii, cartite ce trebuie anihilate sapand de 2-3 ori mai mult si mai repede ca ele, fix in straturile de flori :).
Daca v-a placut, va mai ofer detalii si in episoade viitoare (cu tot cu vederi).
Sa aveti o saptamana suportabila !
Sambata 2 mai - Asa cum decisesem deja cu o zi inainte dar cu o intarziere de 2 ore, am ales sa nu dau curs indemnului ministresei tineretului si sportului si vesnic tanarului Danutz SRL si sa nu fiu de 2 ori mai tanara in orasul meu ci in lumea de vis pe care fo descrisei mai sus (caci m-am apropiat periculos de mult se zona Olteniei zilele astea). Drumul, un dezastru, suportabil insa atat pe celebra A1 cat si pe mizerabilul drum Pitesti-Campulung multumita noului audio-book achizitionat si devorat in ultimele 2 zile. Este vorba de (vezi si la recomandarea zilei) de cartulia asta.
Ajuns la Bughea, dupa un impresionant tur al urbei ancestrale de inalta tinuta culturala in trecut ca si in prezent, numita astazi (si de ceva vreme in istoria moderna a Romaniei) Campulung Muscel. Daca nu ma credti, sau va suna nefiresc caracterizarea de mai sus a urbei, bagati un ochi aici. Eu am avut ocazia in ultimele 2 zile sa ascult povesti autentice, cu parfum de istorie intrata brusc si nesanatos de impresionant in realitatea mea, de pe la urmasii unor personalitati ca acestea. La conacul gazdelor noastre se ajunge insa, ca singur aspect ce te aduce cu picioarele pe pamant, in lumea reala, pe langa "singura fosta fabrica de melana din Europa", acum dezafectata si lasata in paragina, cu un maldar de fiare ruginite si constructii fara geamuri.
Dupa ce am salutat gazdele, inclusiv pe cei trei aprigi vanatori si aparatori ai domeniului
.jpg)
numai pentru poza asa linistiti si calmi ca in poza de mai sus, ne-am asezat pentru obisnuita ghiftuiala cu bucatele pregatite cu oua de pe la vecini, cu un galbenus de un galben incredibil, ce ne parea noua, bieti oraseni fara privilegiul gazdelor noastre de a detine un asemenea "conac taranesc" :), cel putin ciudata. Ce trebuie neaparat mentionat ar fi ca gazdele noastre, bucuresteni deasemenea, sunt aparent doar bugetari pensionari, teoretic dezavantajati social si financiar in ultimii 20 de ani in Romanica, ce nu au beneficiat nici macar de vreo mostenire in zona. Da dragilor, ce au construit / restaurat oamenii aia in locul acela spectaculos este rezulatatul muncii familiei lor (profesoara de matematica pensionara si inginer la o fosta fabrica cu brand de traditie romaneasca, privatizata actualmente cu proprietari din tari straine). "Conacul" are, se pare, peste 100 de ani vechime, a fost o casuta nu foarte solida, din care in prezent s-a putut salva totusi cate o parte (chiar beciul, o parte din tocurile de la geamuri si usi, decoratiunile exterioare de la streasina casei, parte din pod si multe alte detalii incantatoare).
Si cum asemenea orgii culinare se cer compensate, am pornit-o la plimbare spre manastirile din zona, cu primul popas la Manastirea Namaesti, loc destul de interesant si vechi prin faptul ca se pare ca dateaza din vremuri dacice, fiind initial un templu inchinat zeului Zalmoxe. Atat de interesant locual incat aproape ca as fi reusit sa trec peste hoardele de "pelerine cu batic si haine fals ponosite" ce faceau deja traditionalul "turism ecumenic". Abia dupa aceea am luat firul apei (Bughea) spre celebrele bai. Langa hotelul in paragina - casa mostenitoarei infiate a domeniului, o respectabila doamna, pesnionara plina de farmec si umor.
Seara s-a incheiat apoteotic cu nelipsitul gratar, in spatele bucatariei de vara, la marginea mini-livezii pe care gazdele noastre si-o doresc si ingrijesc de vreo 2-3 anisori.
Duminica - 3 mai - iaca ce am vazut eu pe fereastra cand m-am trezit:
pe ferestrele astea:
Dupa o cana de lapte, nefiresc de galben si gras, cu gust de iarba / cereale (sa fie oare de la mancarea sprintenei si delicatei vacute a vecinului Nea' Ica?)
si dupa o plimbarica prin urbea numita Campulung, pentru achizitionarea obligatoriilor prajiturele si saratele pentru colegii de birou, pentru luni, ocazie de a admira si descoperi (deocamdata doar pe la exterior) muzeul de istorie din oras, si de a afla ca una din fermecatoarele stradute inguste si in panta, poarta numele unui maior mort in Primul Razboi Mondial, unchi dupa bunic al gazdei noastre,
ne-am urnit pe un drum de o frumusete neasteptata in locul si momentul ala, spre o alta manastire din zona - schitul Ciocanu. Dupa un drum forestier dificil pentru masina abandonata inainte de un podet, dar si pentru noi la un moment dat, chiar si prin peisaje si luminisuri superbe, ajunseram intai la mini-gater-ul schitului:
si abia ulterior la vechea bisericuta din lemn, datand ciudat de pe la 1681, alaturi de noua biserica si de chiliile modeste si aparent periculos construite deasupra unei rape.
Am mai admirat o vreme de pe o creasta, din poienita linistita a schitului, in concertul interminabil al unui cuc neconsolat si singuratec, privelistea vaii Bughea (pe vremuri considerata mahala din Campulung, un pic mai departe de cartierul (actualmente de blocuri) Gruiu).
Pe la orele 15.30 ajunseram inapoi la conac, ne-am nutrit pentru o ultima data cu bucate "nesanatoase si grase?!" si la fel de "ciudate" pentru noi, am incarcat provizii insuficiente pentru acasa, ce ne vor da senzatia macar cateva zile ca inca mai putem trai si manca precum fericitele noastre gazde, retrase la pensie intr-un loc idilic si ducandu-si existenta, nu lipsista de greutati si nefericiri, in permanenta inconjurati la masa de langa salcia din curte de copii, rude si prieteni.
Si daca vi se pare ca povestea de mai sus este ireala si inventata, va rog sa ma credeti pe cuvant de drumet, ajuns intreg si neplacut de repede (chiar pe o autostrada extrem de aglomerata si pe un drum pana la Pitesti intr-o coloana enervanta) in Bucurestiul prafos si cenusiu, ca personajele de mai sus exista, sunt reale si nici una din faptele relatate nu sunt fictive.
Stiu, vi s-ar parea de-a dreptul o ciudatenie a naturii ca familia lor si cea a vecinilor au reusit sa altoiasca un pui de dud cu un altoi de prun si ca dudul s-a uscat, dar iata ca prunul infloreste iar copacul arata suficient de "spooky":
dar tocmai de aia v-am si oferit atatea imagini. Poate va tentez si aflati astfel ca zona turistica, celebra de ceva vreme, Rucar-Bran, incepe de fapt de pe la Campulung, inca nedescoperit si nu foarte aglomerat (sunt pensiuni in zona, sunt localnici cu rude dornice de aerisire la deal sau poale de munti dar nu suficient de multe sa te jeneze).
Si in plus va asigur ca cei trei ce au speriat valea - bracii Dora si Piti (mama si fiu de o finete aristocrata rara, si cu un bun simt si inteligenta de la care multi oameni ar trebui sa invete), dimpreuna cu vulpea corcita cu un catel agitat din zona, denumita Bobita, si aciuiata pe domeniile familiei mult mai recent, ce poate cobori un deal maricel in numai 5 secunde (nu am vazut in viata mea un catel alergand atat de repede !) sunt foarte, foarte reali si vioi (unii prea vioi si agitati :), altele mai batrane si intelepte dar cu reale probleme de respiratie si silueta).
Singurele lor defecte ar fi ca mai atenteaza la gastele obeze ale vecinilor (daca si alea se plimba provocator pe rau....?!) sau ca nu suporta sub nici o forma cartitele ce fac musuroaie inestetice si deranjante prin partea cu flori a gradinii, cartite ce trebuie anihilate sapand de 2-3 ori mai mult si mai repede ca ele, fix in straturile de flori :).
Daca v-a placut, va mai ofer detalii si in episoade viitoare (cu tot cu vederi).
Sa aveti o saptamana suportabila !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
